NATO, în prag de destrămare?

VILNIUS ● Operaţiunile şi transformarea Alianţei, la ora adevărului
Miniştrii Apărării din ţările membre NATO s-au întâlnit la Vilnius, în Lituania, pentru a discuta despre viitorul misiunilor Alianţei, cu precădere al celor din Afganistan.


Reuniunea informală s-a desfăşurat pe fundalul dezacordurilor privind insistenţele Statelor Unite pentru ca ceilalţi membri NATO să-şi suplimenteze trupele în Afganistan. Washingtonul a catalogat lipsa de răspuns din partea unor ţări de a trimite mai multe trupe în Afganistan ca fiind un dezinteres pentru evoluţia situaţiei din această ţară, dar şi faţă de ceilalţi membri NATO angajaţi cu trupe acolo.


SUPLIMENTÅRI. Secretarul general al Alianţei, Jaap de Hoop Scheffer, a respins ieri îngrijorările Statelor Unite cu privire la reticenţa unor membri de a-şi suplimenta efectivele militare în Afganistan. Anterior, secretarul american al Apărării, Robert Gates, se declarase foarte preocupat de perspectiva ca NATO să se transforme într-o alianţă divizată, în care unii aliaţi sunt dispuşi să lupte şi să-şi sacrifice viaţa pentru a proteja securitatea altora, în vreme ce alţi aliaţi nu sunt dispuşi să facă acest lucru. Declaraţia lui Gates în faţa Senatului american a survenit în contextul unor eforturi susţinute din partea SUA şi a Marii Britanii de a convinge alţi aliaţi să-şi suplimenteze efectivele combatante din Afganistan, aminteşte Radio România Actualităţi (RRA).


Dintre cei 42.000 de militari trimişi în Afganistan de către cei 26 de membri ai NATO, aproximativ o treime sunt americani. În plus, SUA mai au în această ţară încă 13.000 de militari şi urmează să-şi sporească efectivele cu 3.200 de puşcaşi marini. La aceştia se adaugă cei peste 120.000 de militari americani din Irak, ceea ce înseamnă că Washingtonul are probleme din ce în ce mai mari de a asigura o rotaţie constantă a trupelor sale. Aliaţii SUA din NATO nu par însă dispuşi să trimită noi trupe în zonele de conflict, comentează RRA. Germania, care are al treilea contingent ca mărime în Afganistan, a acceptat să trimită din vară încă 250 de militari în nordul ţării, zonă mai sigură, dar a respins categoric cererea de a detaşa un batalion în sudul mult mai violent. În sud, americanii sunt ajutaţi deocamdată doar de Canada, Marea Britanie, Olanda, Danemarca şi România. Nici Canada nu a răspuns satisfăcător solicitărilor americane şi chiar a ameninţat că, dacă un stat partener nu va trimite 1.000 de militari în sudul afgan, îşi va retrage contingentul de 2.500 de militari în ianuarie 2009.

Mesajul pe care România (reprezentată la Vilnius de ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, de Şeful Statului Major General, amiral dr. Gheorghe Marin, de ambasadorul României la NATO, Sorin Ducaru, şi de Şeful Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE, general-locotenent Sorin Ioan) l-a prezentat la reuniunea de ieri s-a axat în principal pe misiunea din Kosovo, deşi în Afganistan 560 de militari români acţionează în cadrul ISAF (forţele NATO). Ministrul român a pus accentul pe menţinerea contribuţiei noastre la KFOR (în Kosovo) la nivelul actual, de 150 de militari. În pregătirea dezbaterii subiectului la summit-ul de la Bucureşti a fost evidenţiată necesitatea conturării unei viziuni de perspectivă a implicării NATO în Afganistan, bazată pe creşterea coeziunii Alianţei în abordarea aspectelor majore de securitate în special în sudul Afganistanului, preluarea graduală, de către armata afgană, a responsabilităţilor legate de propria securitate. S-a discutat concret şi despre modalităţile în care NATO poate înregistra progrese până la summit-ul de la Bucureşti din aprilie, dar şi despre forţa de reacţie rapidă, apărarea antirachetă, securitatea energetică şi apărarea împotriva atacurilor cibernetice.