Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cine va fi preşedintele Uniunii Europene?" şi, mai ales "Ce va presupune această funcţie?" sunt, săptămâna aceasta, întrebările la ordinea zilei în cercurile diplomatice de la Bruxelles. Liderii europeni vor tranşa delicatul aspect la Consiliul European din 28-29 octombrie.
După opt ani în care au avut timp să digere ideea de preşedinte al Uniunii Europene, liderii din statele membre dau piept săptămâna aceasta cu dificila problemă a unei alegeri. O alegere care va trebui să asigure compromisul pentru toate cele 27 de ţări, care au viziuni şi interpretări destul de diferite cu privire la mandatul de preşedinte şi la profilul ocupantului ideal, scrie The Times.
"Va fi sau nu va fi Blair?" este, potrivit presei din Marea Britanie, sinteza cea mai potrivită pentru dezbaterile care au loc de ceva vreme la Bruxelles şi în celelalte capitale europene. Cu toate acestea, este de aşteptat ca discuţiile de miercuri şi joi să detalieze mai degrabă "fişa postului".
Câtă vreme Cehia nu a ratificat încă Tratatul de la Lisabona, funcţia de preşedinte al UE nu există încă. Prin urmare, spun analiştii, desemnarea unui ocupant ar fi prematură. Premierul suedez Fredrik Reinfeldt, a cărui ţară deţine preşedinţia prin rotaţie a Consiliului de Miniştri al Uniunii, are totuşi misiunea de a întocmi o listă scurtă cu propuneri pentru cele două posturi-cheie prevăzute în Tratatul de la Lisabona: cea de preşedinte şi cea de ministru de Externe al UE.
Reinfeldt va pregăti respectiva listă în urma întâlnirilor informale, la nivel bilateral, cu liderii statelor membre.
Decizia finală va fi luată de şefii de stat şi de guvern din toate cele 27 de ţări, cel mai probabil în cursul unui summit programat pentru luna noiembrie.
Favorit pentru preşedinţia UE este fostul premier britanic, Tony Blair. Este preferat de statele care consideră că este nevoie de o personalitate, de un lider carismatic şi cunoscut. Cealaltă tabără este formată din statele mai mici (în principal de Benelux), care creditează ideea unui "conducător de şedinţe" fără prea multă strălucire şi recunoaştere internaţională.
