Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Născut la Sotto il Monte (nordul Italiei) la 25 noiembrie 1881 în familia unor ţărani, Angelo Giuseppe Roncalli a fost uns preot în 1904. Episcop din 1925, el a desfăşurat o carieră diplomatică ce îl va duce în Bulgaria, Istanbul şi Paris, imediat după Al Doilea Război Mondial. Nunţiu în Turcia, el se familiarizează cu ortodocşii şi musulmanii.
Patriarh al Veneţiei, el are 77 de ani când este ales Papă, în 1958, după moartea lui Pius al XII-lea. Considerat un Papă de tranziţie, Ioan al XXIII-lea anunţă la 25 ianuarie 1959, spre surpriza generală, convocarea Consiliului Vatican II, reuniune a tuturor episcopilor, pe care o va deschide la 11 octombrie 1962. "Vreau să deschid fereastra Bisericii, ca să putem vedea ce se întâmplă afară şi ca lumea să poată vedea ce se întâmplă la noi", a declarat atunci Ioan al XXIII-lea.
Papa Paul al VI-lea va fi cel care va încheia cu bine lucrările Consiliului, după moartea lui Angelo Giuseppe Roncalli, la 3 iunie 1963, din cauza unui cancer.
Unul dintre marile contribuţii ale lui Ioan al XXIII-lea a fost cea pentru pace: la 25 octombrie 1962, el a lansat un apel la marile puteri angajate în criza rachetelor.
El "a dorit întotdeauna să lase deschisă uşa pentru URSS, percepută în Occident ca imperiul răului", explică Monseniorul Angelo Pansa. Ioan al XXIII-lea va oferi rozarii copiilor lui Nikita Hruşciov şi ai lui John Kennedy, pentru a "reuni Estul şi Vestul".
Ioan al XXIII-lea va publica marele enciclic "Pacem in Terris", adresându-se în premieră nu doar episcopilor, ci şi "tuturor oamenilor cu bune intenţii" şi recunoscând legitimitatea unor opinii diferite, scrie AFP.
În 1962, Times Magazine îl desemnează "Omul anului". Ioan al XXIII-lea a dat lumii ceea ce diplomaţia şi ştiinţa erau incapabile să dea: sensul unei familii umane mari şi unite, nota la acea dată publicaţia.
