Ideea că Statele Unite și China ar putea conduce lumea împreună revine periodic în dezbaterea geopolitică globală.
Șeful Casei Albe, Donald Trump, a readus-o recent în discuție, sugerând că ordinea mondială ar putea gravita în jurul celor două mari puteri.
Conceptul de „G2”, lansat în 2005 de economistul american C. Fred Bergsten, propunea o formă de coordonare strategică între cele mai mari două economii ale lumii, într-o versiune mai restrânsă a unor forumuri precum G7 sau G20.
Ideea a stârnit interes în anumite cercuri politice de la Washington, dar a pierdut teren, pe măsură ce rivalitatea dintre SUA și China s-a exacerbat.
Chiar și așa, Donald Trump a reluat frecvent termenul în discursul său politic, inclusiv în contextul întâlnirilor cu liderul chinez Xi Jinping.
Pentru Beijing, referirea la „G2” poate fi interpretată ca o recunoaștere implicită a ascensiunii sale la statutul de putere globală comparabilă cu Statele Unite.
Cu toate acestea, oficialii chinezi evită să îmbrățișeze în mod public ideea vehiculată de președintele american, insistând, în schimb, asupra unei ordini mondiale „multipolare”.
Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a insistat recent asupra acestei poziții. Deși a recunoscut impactul major pe care îl au SUA și China asupra evoluțiilor globale, el a insistat că lumea nu este formată doar din aceste două state.
„Nu există nicio îndoială că China și Statele Unite au un impact semnificativ asupra lumii. Nu trebuie să uităm însă că pe planeta noastră există peste 190 de țări”, a afirmat Wang, subliniind că istoria globală este rezultatul acțiunii colective a mai multor națiuni, nu al deciziilor luate de câteva puteri dominante.
Strategie de durată
Mesajul Beijingului reflectă o linie diplomatică constantă: opoziția față de ideea că marile puteri ar trebui să dicteze regulile pentru statele mai mici. Această poziție este esențială pentru relațiile Chinei cu țările din așa-numitul „Sud Global”, acolo unde Beijingul încearcă să se prezinte drept un partener alternativ la influența occidentală.
În același timp, China este prudentă în privința asumării unui rol mai amplu în conducerea globală, mai ales dacă acest lucru ar presupune implicarea directă în crize geopolitice complexe, precum cele din Orientul Mijlociu.
În contextul loviturilor americane și israeliene asupra Iranului - un partener important al Beijingului - Wang Yi a cerut, de altfel, oprirea imediată a acțiunilor militare și revenirea la dialog, avertizând că escaladarea conflictului nu aduce beneficii nimănui.
Șerpuiri diplomatice
În paralel, Beijingul încearcă să mențină deschise canalele de comunicare cu Washingtonul. Deși relațiile bilaterale au fost tensionate de politicile comerciale ale administrației Trump, inclusiv de tarifele globale impuse de SUA, liderul american continuă să vorbească despre „relația excelentă” pe care o are cu președintele Xi Jinping.
De altfel, cei doi au discutat de două ori la telefon după întâlnirea lor din toamna trecută.
Mai mult, anul 2026 ar putea deveni unul decisiv pentru relația dintre cele două puteri. Trump și Xi sunt așteptați să se întâlnească de până la patru ori, prima întrevedere fiind planificată în cadrul unei vizite de trei zile a liderului american în China, la sfârșitul lunii martie.
Ulterior, Xi ar urma să efectueze o vizită în Statele Unite și ar putea participa la summitul G20 de la Miami, programat pentru decembrie. În noiembrie, Trump ar putea lua parte și la summitul APEC, găzduit de China la Shenzhen.
Potrivit lui Wang Yi, agenda schimburilor la nivel înalt este deja stabilită, iar provocarea pentru cele două părți este să creeze condițiile politice necesare pentru ca aceste întâlniri să producă rezultate concrete.
În pofida rivalității strategice dintre Washington și Beijing, ambele părți par conștiente că deteriorarea relației ar avea consecințe globale. „Întoarcerea spatelui unul altuia ar duce doar la percepții greșite și calcule eronate”, a avertizat, de altfel, șeful diplomației chineze.
În opinia sa, o confruntare directă între cele două puteri ar risca să destabilizeze întreaga ordine internațională.
Astfel, în timp ce Washingtonul vorbește despre o lume dominată de două superputeri, Beijingul încearcă să promoveze imaginea unei ordini globale multipolare - chiar dacă realitatea geopolitică continuă să fie marcată, în mare măsură, de rivalitatea acerbă dintre SUA și China.


