Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scandalul iscat pe ruta Bucureşti-Budapesta pe tema arborării steagului secuiesc a captat atenţia mai multor publicaţii din Austria, Germania sau chiar SUA. Din păcate, multe dintre aceste articole sunt negative la adresa României, conţin dezinformări lansate chiar de corespondenţii publicaţiilor în România. „Criză diplomatică: Ungaria intră în războiul steagurilor împotriva României” este titlul unei analize apărute sub semnătura lui Keno Verseck în Spiegel Online. „Deşi aparţin UE, Ungaria şi România s-au vârât într-o criză diplomatică adâncă. Ambele părţi se ameninţă reciproc cu expulzarea ambasadorilor. Motivul acestui conflict insignifiant este un steag istoric. Isteria naţionalistă ajută ambele Guverne în campania electorală”, scrie Der Spiegel.
„O bucată de pânză”
„În realitate vorbim doar despre o bucată de pânză. Un steag albastru-auriu, având în stânga soarele şi semiluna. Sâmbăta trecută el a fost scos dintr-o sală a unei clădiri publice dintr-un oraş de provincie. De atunci a izbucnit războiul steagurilor dintre Ungaria şi România. Cele două ţări au semnat un parteneriat strategic pentru stabilitate în Estul Europei şi s-au împăcat după modelul francezo-german, însă acum au ajuns să se ameninţe cu expulzarea reciprocă a ambasadorilor şi cu alte măsuri diplomatice. Războiul steagurilor a fost subiectul numărul 1 în presa ultimelor zile din cele două ţări. Mai ales în România, unde televiziunile înscenează o campanie antimaghiară, după modelul celor de acum două decenii, când ţara s-a cufundat într-o nebunie naţionalistă”, mai scrie sursa citată.
Un simbol care deranjează
„Deşi România este plină de steme şi steaguri istorice, acestea nu par să deranjeze nici un membru al Guvernului. Singura excepţie: simbolurile minorităţii maghiare. Motivul invocat este faptul că steagul secuiesc reprezintă un teritoriu administrativ inexistent şi că astfel este ameninţat statul naţional român. Arborarea lui este considerată neconstituţională, deşi există o decizie judecătorească care stabileşte că este permisă arborarea steagului pe clădirile publice”, scrie Verseck, care citează declaraţiile celor implicaţi. Secretarul de stat din Ministerul ungar al Afacerilor Externe, Nemeth Zsolt, „cunoscut în România pentru poziţia sa proautonomie”, a provocat reacţia premierului Victor Ponta, dar şi pe cea a „radicalilor maghiari care solicită autonomie teritorială”.
Interese electorale
Verseck pune disputa pe seama intereselor electorale de ambele părţi. „După ce la începutul anilor 90, românii şi maghiarii au fost aproape de un război civil, relaţiile s-au mai calmat în ultimul timp. Guvernul Orban a exprimat clar că este reprezentantul politic al tuturor maghiarilor, inclusiv cei din afara graniţelor, şi îi susţine pe liderii radicali ai acestora. Având în vedere că le-a dat drept de vot, paternalismul naţionalist i-ar putea aduce multe voturi. Iar Orban are nevoie de ele, având în vedere că nemulţumirea ungurilor faţă de el şi de partidul său Fidesz este în creştere. În România există o campanie constantă împotriva minorităţii maghiare. În războiul steagurilor, Guvernul Ponta încearcă să legitimeze reforma teritorială printr-o retorică naţionalistă. În isteria naţionalistă din cele două ţări apar foarte puţine voci ale înţelepciunii”, încheie Der Spiegel.
Reţetă pentru eşec
Tot din Germania, Robert Schwartz descrie scandalul steagurilor pe pagina Deutsche Welle. „Intoleranţa etnică şi religioasă e o reţetă sigură de distrugere a democraţiei. Spre a abate atenţia de la propria incompetenţă şi de la problemele reale ale unei ţări sau naţiuni ori din stupiditate şi convingere, antidemocraţii se joacă întotdeauna cu focul urii xenofobe, religioase, rasiste şi antisemite. Reizbucnirea virulentă a unui litigiu aparent stins în raporturile româno-maghiare şi recrudescenţa violenţelor în nordul Africii sunt edificatoare în multe privinţe. Că atât la Budapesta cât şi la Bucureşti au obţinut acces la putere formaţiuni în parte rău certate cu spiritul dacă nu şi cu litera democraţie, se ştie.”
Două fronturi
În Austria, Salzburger Nachrichten şi Kleine Zeitung (Graz) preiau un articol semnat de corespondentul Agenţiei Austriece de Presă (APA), intitulat: ”România ameninţă Ambasada Ungariei în războiul steagurilor”. Concluzia APA este că „în conflictul iscat în jurul arborării steagului secuiesc de către minoritatea maghiară din România, fronturile dintre cele două ţări vecine par să se întărească”. Kronen Zeitung (Viena) publică pe site-ul său krone.at un articol propriu, intitulat:”Conflictul în jurul steagului minorită]ii escaladează în România”.
Hochei şi autonomie
Deşi pare a relata doar despre un sport nevinovat, hocheiul, New York Times publică, chiar în ziua izbucnirii „războiului steagurilor” un amplu articol despre „simbolul luptei secuilor- echipa de hochei HSC Csikszereda”. „Numele de pe tricourile echipei nu este Miercurea Ciuc, ci Szekelyfold, Ţinutul Secuiesc în limba maghiară, o fostă provincie a Regatului Ungariei. Pe gheaţa patinoarului stă scris Hoki Sport Club Czikszereda. Suporterii cântă la meciurile de acasă imnul Ţinutului Secuiesc în limba maghiară. În ultimele două decenii, etnicii maghiari din regiune au început campania pentru o mai mare autonomie, în frunte cu Hoki Sport Club Czikszereda. Clubul de hochei are rolul clubului de fotbal FC Barcelona, care a ţinut vie flacăra naţionalismului catalan în timpul regimului represiv al generalului Franco”, scrie NY Times, care apoi schimbă tenta sportivă a articolului prezentând declaraţiile liderului CNMT, Tokes Laszlo. „Fostul vicepreşedinte al Parlamentului European şi unul dintre cei mai importanţi politicieni maghiari din România, Tokes Laszlo, face campanie pentru autonomia deplină a maghiarilor în România, centrată pe Ţinutul Secuiesc, cu sportul jucând un rol important”, scriu jurnaliştii de peste ocean. „Uneori suntem numiţi români care vorbesc maghiară. Nu este adevărat. Suntem unguri în sensul originar al cuvântului. Chiar şi dacă am trăi pe Lună, tot unguri am fi. Chiar dacă trăim în Transilvania, România, tot unguri suntem’’, a declarat Tokes pentru sursa citată.
Pretext
Scandalul steagurilor secuieşti nu a ţinut capul de afiş al presei ungare, aşa cum susţine Verseck în Spiegel. Principalele publicaţii au publicat doar ştirile venite dinspre România de la agenţia MTI şi au adăugat declaraţiile secretarului de stat Nemeth Zsolt şi comunicatul dat de MAE ungar. Singurele comentarii au aparţinut corespondenţilor ziarelor Nepszava şi Magyar Hirlap în România. „Campanie sub pretextul steagului secuiesc. Să sperăm că acest conflict diplomatic dintre Ungaria România va rămâne în limitele convenţionale ale diplomaţiei. Presa română a fost plină de voci antimaghiare, însă s-au găsit şi câteva glasuri tolerante. Scandalul plutea în aer. Guvernul de la Bucureşti nu poate ierta imixtiunea Budapestei în politica internă, în special în contextul referendumului din vara anului trecut”, scrie Gal Maria în Nepszava.
Jurnalistul cotidianul Magyar Hirlap, Kristaly Lehel, este mult mai dur şi lansează acuzaţii în toate direcţiile, mai puţin spre Budapesta. „Maeştrii scandalului acesta sunt membrii Guvernului Ponta şi liderii UDMR care încearcă să dea lecţii de diplomaţie ambasadorului Fuzes Oszkar şi secretarului de stat Nemeth Zsolt. Acest scandal artificial are menirea să distragă atenţia de la marile probleme ale României. La stabilirea bugetului, cartea maghiară este mereu binevenită pe masă. Miza reală este însă la un nivel mult mai înalt. USL condusă de Ponta şi Antonescu nu mai pare atât de stabilă, iar Ponta are nevoie de nişte parteneri oportunişti şi umili, aşa cum sunt cei de la UDMR. Atitudinea preşedintelui Traian Băsescu a fost cea corectă. Nu întâmplător, el a evitat orice fel de declaraţii. Băsescu ştie că acest scandal nu înseamnă altceva decât pregătirea cooptării UDMR la guvernare”, consideră jurnalistul de la Magyar Hirlap.
