x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe “Am fost şi eu muncitor imigrant”. O britanică ia apărarea românilor şi bulgarilor, relatându-şi experienţa de profesor angajat într-un liceu din România

“Am fost şi eu muncitor imigrant”. O britanică ia apărarea românilor şi bulgarilor, relatându-şi experienţa de profesor angajat într-un liceu din România

de Simona Lazar    |    11 Noi 2013   •   11:16
“Am fost şi eu muncitor imigrant”. O britanică ia apărarea românilor şi bulgarilor, relatându-şi experienţa de profesor angajat într-un liceu din România

În vreme ce o bună parte din presa britanică "vociferează" împotriva deschiderii pieţei de muncă din Albion, pentru români şi bulgari, cu începere de la 1 ianuarie 2014, "The Scotsman", unul dintre cele mai citite ziare de calitate din Scoţia, publică în ediţia online mărturia unei tinere profesoare britanice care a trecut prin experienţa celui plecat să-şi găsească de lucru într-o ţară străină... nicăieri altundeva decât în România!

"Colegii români m-au ajutat să obţin de lucru în plus"

"Rant at Romanians beggars belief" şi titrează Jane Bradley comentariul prin care ia apărarea românilor care şi-ar dori să lucreze legal în Marea Britanie, din 2014. Ea începe prin a-şi povesti experienţa de muncitor cu acte în regulă, în România. "Cu 10 ani în urmă, am locuit în Româmia timp de 12 luni", scrie ea. "Nu am fost voluntar, nu am participat la acţiuni caritabile, nu am făcut misionarism. Nu am lucrat cu orfani. Pur şi simplu am fost şi eu un muncitor imigrant".

Jane Bradley povesteşte că a lucrat ca profesoară la un liceu de stat din România – "unde am predat engleza unor copii inteligenţi, proveniţi în special din clasa de mijloc" –, că a primit acelaşi salariu cu al oricărui tânăr profesor debutant din România – "echivalentul a 40 de lire pe lună" – şi că singurul său avantaj a fost că a beneficiat de cazare gratuită, cu toate utilităţile plătite – "în vreme ce tinerii profesori români locuiesc cu părinţii, ca să le ajungă salariul să şi mănânce". Ea spune că, în ciuda acestor puţine avantaje financiare pe care le-a avut, nimeni nu a privit-o niciodată cu invidie, nimeni nu i-a cerut să plece acasă şi "să nu mai fure locul de muncă al altcuiva". Mai mult, chiar, a simţit solidaritatea colegilor români, care au ajutat-o să depăşească handicapul pe care îl trăia, fiind plătită cu mult sub cele mai mici salarii din Marea Britanie. "Colegii m-au ajutat să obţin de lucru în plus, ca supraveghetor la un examen; sau eram plătită ca să îi ajut să se integreze pe lectorii străini care veneau să predea la universitate. Prietenii români mă invitau la cină la ei acasă şi plecam de la ei cu sacoşa plină cu gemuri de casă, murături sau conserve".

"Vitriolul aruncat din nou asupra românilor şi bulgarilor mă dezgustă!"
Jane Bradley nu uită să amintească faptul că atunci când ea lucra în România, ţara noastră nu era încă membră a Uniunii Europene, aşa că a avut nevoi de o viză de muncă, pe care a primit-o fără dificultate. "De la aderarea ţării la UE, în 2007, eu şi orice alt cetăţean european avem dreptul de a merge în România şi de a aplica pentru un loc de muncă (fără a fi nevoie de viză de muncă - n.n.). Dar în ultimii şase ani, românii nu s-au bucurat de aceeaşi libertate la noi în ţară". Jane e de părere că s-a construit un zid de emoţii negative, în Marea Britanie, pentru a stăvili mişcarea muncitorilor români şi bulgari, după 1 ianuarie 2014, spre ţara sa. "Vitriolul aruncat din nou asupra acestora mă dezgustă!", spune ea, făcând referire la campania unui tabloid britanic care cere ca Guvernul Regatului Unit să închidă graniţele pentru români şi bulgari. Ea este de părere că ilustrarea acestor articole cu grupuri de romi cerşind pe străzile Londrei este un mesaj subliminal. "Mesajul lor? Românii şi bulgarii sunt cerşetori - ţineţi-i afară!". Bradley semnalează însă două erori – sau două omisiuni – pe care le fac autorii acestui gen de articole. Mai întâi că în vreme ce unii romi care circulă liber prin Marea Britanie sunt născuţi în România, cei mai mulţi provin de fapt din alte ţări din Europa de Est, precum Republica Cehă, Ungaria, Slovacia, care deja se bucură de multă vreme de drepturi depline de lucru în Regatul Unit. Şi în al doilea rând, faptul că, în conformitate cu legile în vigoare, românii şi bulgarii, indiferent de etnia lor, au dreptul de a circula liber prin Marea Britanie şi că, cel puţin până la 1 ianuarie 2014, nu pot lucra legal aici decât dacă îndeplinesc o serie de criterii. "Prin urmare, orice român sau bulgar (rom sau nu) care vrea să ducă o viaţă de cerşetor pe străzile din Marea Britanie este deja aici", iar prin oferirea şansei de a se angaja, de a plăti impozite şi de a beneficia de asigurări sociale "este puţin probabil să declanşăm venirea unui nou val de cerşetori «talentaţi»". Cu alte cuvinte, cei de care se tem sunt deja pe străzile lor, iar noua măsură va aduce, în general, oameni cinstiţi, care şi doresc un loc de muncă cinstit.

"Ridicarea restricţiilor le va deschide (românilor şi bulgarilor – n.n.) o nouă lume; o lume de care noi, în calitate de norocoşi deţinători de paşapoarte britanice, ne-am bucurat atâţia ani". Românii şi bulgarii ar avea, până la urmă, în Regatul Unit, aceleaşi şanse pe care deja le au alţi muncitori veniţi de pe continent, din ţări mai puţin tarate, precum Germania, Italia, Franţa etc. "Între timp", spune Jane, "piaţa europeană a muncii e liber deschisă pentru tine, conaţionalul meu britanic; ce-ar fi să te pregăteşti pentru o aventură să-ţi cauţi un loc de muncă la Bucureşti sau Sofia!"

×