Un grup internaţional de oameni de ştiinţă intenţionează să foreze la 1,3 kilometri adâncime în zona deluroasă a Alpilor Sudici din Noua Zeelandă, în scopul de a înţelege modul în care se produc cutremurele, informează Xinhua, citată de Agerpres. Locul ales pe Falia Alpină, între placa tectonică australiană şi cea a Pacificului, este considerat unul dintre cele mai bune din lume pentru studiul mecanismelor interioare ale delimitărilor unei falii majore, potrivit Institutului de Geologie şi Ştiinţe Nucleare din Noua Zeelandă.
Oameni de ştiinţă de la mai multe organizaţii din Noua Zeelanda, Canada, Franţa, Germania, Japonia, Marea Britanie şi SUA vor examina probele de rocă extrase, vor instala echipamente de monitorizare sensibile pentru a înregistra cutremurele de mică intensitate şi vor măsura temperatura, presiunea şi condiţiile chimice.
Rupert Sutherland, de la GNS Science, co-lider al proiectului, a declarat că Falia Alpină, care este vizibilă din spaţiul cosmic, se întinde pe aproximativ 650 km şi se rupe în medie, la fiecare 330 ani, producând cutremure până la magnitudinea de 8 grade pe scara Richter.
'Falia Alpină economiseşte întreaga sa energie pentru o noua mare confruntare tectonică care are loc la fiecare câteva sute de ani. Între rupturile sale mari, energia rămâne blocată şi produce cutremure minore', a spus Sutherland, citat de Xinhua.
Oamenii de ştiinţă cred că ultima ruptură a faliei, survenită în anul 1717, a produs un cutremur cu o mişcare pe orizontală de aproximativ 8 metri, iar pe verticală de până la 2 metri.
Sutherland a atras atenţia că cercetarea actuală este una dintre primele încercări de a sonda interiorul unei falii majore înainte de ruptură.
Un grup de oameni de ştiinţă a forat, în 2011, două puţuri de aproximativ 150 de metri şi a descoperit un strat fin de rocă impermeabilă în centrul faliei, care reţine cantităţi mari de fluid pe partea superioară de est. Ei au au crezut că diferenţa mare de presiune dintre fluidele de pe ambele părţi ale faliei ar putea juca un rol în iniţierea primelor mişcări de alunecare cu care începe un cutremur.
Prin compararea rocilor recuperate din procesul de forare, cu rocile aflate la suprafaţă, cercetătorii speră să descopere modul în care se deformează scoarţa Pământului în timpul cutremurelor şi să afle ce modificări chimice şi fizice survin la diferite adâncimi în interiorul faliei, mai notează Xinhua.