Sfidare: Lituania scoate China din minți

Mai întâi, autoritățile de la Vilnius s-au retras din așa-numitul grup „17+1”, un forum de cooperare între China și 17 state din Europa Centrală și de Est, încurajând și alte țări să facă același lucru. Ținând cont de numeroasele interese de afaceri ale chinezilor în regiune, în special controversata inițiativă de infrastructură „O centură, un drum” – proiectul de suflet al președintelui Xi Jinping –, orice abandon european de genul celui inițiat de lituanieni nu cade bine deloc pentru regimul de la Beijing.

Apoi, în noiembrie, Lituania a devenit prima țară din Europa care a permis Taiwanului să deschidă o ambasadă de facto, la Vilnius, sub numele de „Taiwan”. Alte astfel de birouri diplomatice din Europa și Statele Unite folosesc titulatura „Taipei”, capitala Taiwanului, pentru a evita rezonanțe care ar sugera independența insulei față de China.

Măsura a înfuriat Beijingul, care a considerat-o un afront adus principiului „O singură Chină”, potrivit căruia Taiwanul este parte a teritoriului chinez și nu un stat suveran independent, în pofida faptului că cele două părți au fost guvernate separat timp de peste șapte decenii, în urma unui război civil. Pe plan internațional, țările care doresc să aibă relații cu China trebuie să recunoască acest principiu, în mod oficial.

Măsuri de retorsiune

Lituania susține că noua reprezentanță a Taiwanului nu are un statut diplomatic oficial și nu intră în conflict cu politica „O singură Chină”. Beijingul a reacționat însă imediat, prin reducerea drastică a relațiilor cu Vilnius. În prezent, Lituania afirmă că gigantul asiatic împiedică intrarea bunurilor lituaniene în China, creând o adevărată barieră comercială. Guvernul chinez a respins în repetate rânduri acest scenariu, acuzând în schimb Lituania că a lezat „interesul central” al Chinei și a provocat înghețarea relațiilor bilaterale.

Între timp, Taiwanul s-a implicat direct în această dispută, cumpărând produse lituaniene care erau destinate Chinei – inclusiv 20.400 de sticle de rom – și angajându-se să investească sute de milioane de dolari în industria din Lituania pentru a sprijini țara în fața presiunii chineze.

Riposta UE

Această dispută a antrenat și UE, care a sărit în sprijinul statului membru. Liderii de la Bruxelles consideră că tratamentul aplicat Lituaniei de către Beijing reprezintă o amenințare și pentru alte națiuni din UE, multe dintre acestea având deja legături economice destul de strânse cu China.

Blocul comunitar a lansat astfel, săptămâna trecută, un proces contra Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), acuzând Beijingul de „practici comerciale discriminatorii împotriva Lituaniei, care afectează și alte exporturi de pe piața unică a UE”.

Bruxelles-ul a propus recent un mecanism juridic care ar permite UE să răspundă unitar la intimidarea economică, folosind un răspuns adaptat și proporțional pentru fiecare situație, care ar putea include tarife, restricționarea importurilor și limitarea accesului la piața internă a UE.

Cazul OMC ar putea fi doar începutul adoptării unei poziții mai dure a UE față de China, chiar dacă există rezerve că acest lucru ar putea determina Beijingul să riposteze, sub forma unor confruntări comerciale punctuale sau al anulării unor investiții în Europa.

Multe dintre națiunile mai mici din UE sunt sceptice însă în privința faptului că statele membre, în special cele care fac comerț intens cu China, le vor susține dacă va fi nevoie. Promotori ai „autonomiei strategice” față de SUA, Germania și Franța, motoarele Europei, promovează încă intens parteneriatul economic cu chinezii. În cazul Berlinului, China a devenit chiar cel mai mare partener comercial al Germaniei.

Deși tot mai numeroși lideri europeni se declară revoltați din cauza tratamentului aplicat de chinezi musulmanilor uiguri, a suprimării democrației în Hong Kong și a agresiunii față de Taiwan, atunci când vine vorba despre bani lichizi și afaceri, multe țări din UE nu sunt încă pregătite să se dezlipească de China și, în niciun caz, să adopte o atitudine fățișă, precum lituanienii, contra Beijingului.

Precedentul lituanian

Unul dintre motivele pentru care Lituania și-a permis să adopte o poziție radicală față de China ar putea fi faptul că gigantul asiatic reprezintă o piață de export relativ mică pentru statul european. Doar 1,18% din exporturile Lituaniei au mers către chinezi în 2019 – comparativ cu 13,1% către Rusia și 3,64% către SUA – deși China este, de asemenea, una dintre piețele de export cu cea mai rapidă creștere a Lituaniei.

În plus, fronda autorităților de la Vilnius față de chinezi se poate transforma și într-un mesaj adresat rușilor, care presează constant Lituania, de la aderarea acestei țări la NATO. Lituanienii vor să ofere un exemplu între membrii UE, demonstrând că nu sunt dispuși să se încline în fața regimurilor autocrate, precum cele de la Moscova și Beijing. Oficialitățile de la Vilnius au declarat deja că speră ca revolta lor contra Chinei să devină un precedent în lupta UE contra dictaturilor mondiale.

În 1990, Lituania a devenit primul membru al Uniunii Sovietice care și-a declarat independența față de Partidul Comunist de la Moscova, aflat la putere. Apoi, țara a aderat la UE și la NATO, în 2004.

În acest context, o națiune precum China, care recurge la agresiune în propria vecinătate, în special împotriva Taiwanului, și care utilizează comerțul ca armă contra națiunilor europene mai mici, devine un dușman natural al unei nații care a trăit multă vreme sub regimul sovietic. 

Rămâne de văzut dacă și când unitatea europeană manifestată în sprijinul Lituaniei, deocamdată la nivel declarativ, se va transforma în acțiuni concrete adoptate de puterile Europei pentru a opri influența tot mai insistentă a chinezilor pe continent.