Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cadrul acordului AUKUS, încheiat pe mai multe decenii, SUA, Marea Britanie și Australia vor construi o flotă combinată de submarine de elită, cu propulsie nucleară, folosind tehnologie, forță de muncă și finanțare din toate cele trei state. Aliații vor crea astfel o forță extrem de puternică în zona indo-pacifică.
Calendarul lung și costurile financiare uriașe - care vor ajunge la sute de miliarde doar pentru Australia - ridică însă semne de întrebare cu privire la cât de mult s-ar putea îndepărta planul partenerilor de la intenția inițială, în deceniile următoare, pe măsură ce guvernele și, eventual, prioritățile acestora se vor schimba.
Într-o declarație comună, enunțată la începutul săptămânii, președintele american, Joe Biden, premierul australian, Anthony Albanese, și omologul lui britanic, Rishi Sunak, au afirmat că acordul „istoric” se va baza pe eforturile anterioare ale celor trei țări de „a susține pacea, stabilitatea și prosperitatea în întreaga lume”.
Etapele planului
Planul începe în acest an cu rotații de pregătire pentru personalul australian pe submarinele și bazele americane și britanice, în speranța că, în aproximativ 20 de ani, acesta va comanda prima flotă cu propulsie nucleară din istoria Australiei.
Până atunci, mai este însă un drum lung de parcurs, așa cum se prefigurează în etapele anunțate de liderii celor trei state, care s-au întâlnit în portul San Diego.
Citește pe Antena3.ro
Începând din 2023, alături de instruirea australienilor, submarinele cu propulsie nucleară americane vor intensifica vizitele în porturile din Australia. Acestora li se vor alătura, trei ani mai târziu, submarinele cu propulsie nucleară deținute de britanici.
Din 2027, submarinele americane și britanice vor începe rotațiile la „HMAS Stirling”, port militar australian de lângă Perth, în vestul Australiei, care urmează să fie modernizat prin fonduri în valoare de mai multe miliarde de dolari.
Apoi, de la începutul anilor 2030, în așteptarea aprobării Congresului, Australia va cumpăra trei submarine din clasa „Virginia” de la SUA, cu opțiunea de a achiziționa încă două.
În același deceniu, Regatul Unit intenționează să construiască primul său submarin cu propulsie nucleară AUKUS - combinând submarinul său din clasa „Astute” cu sisteme de luptă și arme americane.
La scurt timp după aceea, la începutul anilor 2040, Australia va putea livra marinei sale militare primul dintre submarinele AUKUS de producție internă.
Proiect dificil, pe termen aparent prea lung
Deși, pe hârtie, planul pare simplu, complexitatea sa este extrem de mare. Inițiativa necesită un nivel fără precedent de investiții și de schimb de informații între cei trei parteneri, ai căror lideri vor avea cariere politice mult mai scurte decât cea a președintelui pe care încearcă acum să îl contracareze: Xi Jinping.
Săptămâna trecută, elita politică chineză a aprobat, într-o decizie fără precedent, cel de-al treilea mandat al lui Xi, consolidându-i controlul și făcându-l cel mai longeviv șef de stat al Chinei comuniste, de la fondarea acesteia în 1949.
Considerat cel mai autoritar lider chinez din ultima generație, Xi a extins forțele militare ale țării sale și a căutat să extindă influența Beijingului mult peste zona indo-pacifică, spre îngrijorarea puterilor occidentale.
Decizia lui Xi de a păstra conducerea Chinei pe viață înseamnă că acesta ar putea să se apropie de 90 de ani în momentul în care Australia și Marea Britanie vor lansa noile flote AUKUS. Până atunci, peisajul regiunii ar putea fi mult schimbat.
Xi, în vârstă de 69 de ani, a spus clar că problema Taiwanului, insula democratică pe care Partidul Comunist Chinez o revendică, dar pe care nu a condus-o niciodată, nu poate fi pasată la nesfârșit altor generații.
În timp ce conducerea Chinei este una stabilă, nu același lucru se poate spune despre alternanța la putere în țările semnatare ale AUKUS. Deocamdată, Australia se declară încrezătoare în sprijinul bipartizan continuu de la Washington pentru acest program, care se va baza pe transferul continuu de material nuclear și alte secrete de armament din SUA.
„Intrăm în această situație cu un grad ridicat de încredere.”, a afirmat, luni, ministrul australian al Apărării, Richard Marles.
Cu toate acestea, rămâne riscul ca în anii următori să apară un lider american orientat doar spre problemele interne, în stilul fostului președinte Donald Trump - sau poate chiar Trump însuși - care să pună în pericol acordul.
Răspuns regional amestecat
Înaintea declarației comune de luni, demersurile diplomatice în vederea demarării inițiativei s-au derulat în viteză, în parte pentru a evita impactul șocant al anunțului inițial din 2021, atunci când președintele Franței, Emmanuel Macron, l-a acuzat pe fostul premier al Australiei, Scott Morrison, că l-a mințit, prin retragerea dintr-un acord de 90 de miliarde de dolari australieni pentru a cumpăra submarine franceze.
Deși acel acord ar fi oferit australienilor submarine într-un termen mult mai scurt, ar fi fost vorba despre submersibile convenționale, cu propulsie diesel, în loc de nave nucleare de ultimă generație.
Australia pare să fi învățat din scandalul diplomatic cu Parisul, iar liderii ei au dat aproximativ 60 de telefoane aliaților și vecinilor regionali pentru a-i informa în legătură cu planul, înainte ca acesta să fie anunțat, după cum s-a exprimat Marles. China nu s-a aflat pe lista țărilor contactate.
La rândul lui, Biden a declarat luni reporterilor că intenționează să vorbească cu Xi în curând pe această temă. El a refuzat să precizeze însă când va face acest lucru, adăugând că nu este îngrijorat dacă Xi va considera anunțul AUKUS drept o agresiune.
Această poziție contrastează flagrant cu iritarea provocată la Beijing, unde liderii comuniști acuză că AUKUS încurajează o cursă a înarmării în Asia.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Wang Wenbin, a declarat, luni, că membrii AUKUS „au ignorat complet preocupările comunității internaționale și au mers mai departe pe un drum greșit și periculos”.
El a spus că acordul „ar stimula o cursă a înarmării, ar submina sistemul internațional de neproliferare nucleară și ar afecta pacea și stabilitatea regională”.
Țările mai mici din regiune urmăresc planul AUKUS cu mare atenție. Acestea sunt îngrijorate că o prezență mai mare în apele lor ar putea duce la un conflict neintenționat, este de părere Ristian Atriandi Supriyanto, de la Centrul de Studii Strategice și de Apărare de la Universitatea Națională Australiană, citat de CNN.
„O prezență mai mare, prin rotație, a submarinelor americane și britanice în Australia crește necesitatea chinezilor de a supraveghea aceste nave submersibile și, astfel, sporește probabilitatea unor accidente sau incidente pe mare.”, spune el.
Biden a mai precizat, tot luni, că dorește ca „lumea să înțeleagă” că acordul „se referă la energie nucleară, nu la armele nucleare”.
Potrivit unei fișe informative a Casei Albe, SUA și Marea Britanie vor oferi Australiei material nuclear în „unități de putere sudate”, sigilate, care nu vor necesita realimentare. Australia s-a angajat să depoziteze deșeurile nucleare pe teritoriul său, pe terenuri aflate în proprietatea armatei. Acest lucru nu se va întâmpla însă cel puțin până la sfârșitul anilor 2050, atunci când submarinele din clasa „Virginia” vor fi trase pe linie moartă.
În plus, Australia susține că nu are capacitatea de a îmbogăți nucleul nuclear până la stadiul de armament, că nu îl va achiziționa și că dorește să respecte principiile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) privind neproliferarea atomică.
Miza australiană
Prin aderarea la AUKUS, Australia recunoaște că, fără submarine care pot sta perioade lungi de timp la adâncimi mari și care nu sunt detectate de inamic, țara nu este pregătită să contracareze China în regiunea indo-pacifică.
„Un astfel de proiect este extrem de complex și extrem de riscant.”, consideră Richard Dunley, cercetător la Universitatea New South Wales din Canberra, citat de CNN.
Provocările sunt mari, din cauza potențialelor efecte în lanț asupra calendarului și costurilor unei astfel de inițiative de anvergură.
Acordul implică modernizări ale porturilor și flotelor, inclusiv extinderea duratei de viață operațională a submarinelor australiene din clasa „Collins” până în anii 2040, pentru a asigura tranziția spre submersibilele cu propulsie nucleară.
„Trebuie să scoți submarinele din uz pentru o perioadă destul de mare de timp pentru a le repara. Dacă există întârzieri sau probleme ce ar putea apărea în cascadă, este posibil să se ivească situația în care Australia nu are de fapt suficienți operatori de submarine pentru a-și menține contingentele actuale de marinari, ca să nu mai vorbim de a le spori.”, avertizează Dunley.
Pe măsură ce toate cele trei state din alianță își extind flotele, formarea unui număr suficient de personal ar putea deveni o provocare serioasă, mai spune el.
Nu în ultimul rând, apare și problema finanțării. Guvernul australian susține că va găsi 0,15% din produsul intern brut în fiecare an, timp de 30 de ani - un cost de până la 245 de miliarde de dolari.
O serie de experți în finanțe sunt de părere că acordul va necesita în cele din urmă economii sănătoase, iar toate cele trei țări din componența AUKUS se confruntă cu presiuni legate de costul vieții.
Charles Edel, expert principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, susține însă că acordul înseamnă mult mai mult decât un efort combinat de a contrabalansa puterea Chinei în zonă cu un cost imens.
„Acordul e menit să transforme capacitatea industrială de construcție navală a tuturor celor trei națiuni, să devină un accelerator de tehnologie, să modifice echilibrul de putere în regiunea indo-pacifică și, nu în ultimul rând, să schimbe modul în care SUA lucrează cu cei mai apropiați aliați ai lor și îi întărește!”, spune el.
