Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimul timp, anchete de presă extrem de curajoase despre președintele Putin și rudele sale cele mai apropiate au zguduit Kremlinul, prin intermediul Internetului. În trecutul nu foarte îndepărtat, astfel de materiale explozive i-au costat pe jurnaliști locul de muncă, iar publicațiile lor au rămas fără surse de venit. Eforturile puterii de la Moscova de a controla mass-media ruse se întorc acum contra lui Putin, după ce jurnaliștii au învățat să riposteze din mediul online.
Liderul rus face față tot mai greu unui război de gherilă declanșat de o nouă generație de grupuri mass-media independente, care se dovedesc din ce în ce mai tăioase la adresa puterii și sunt mult mai puțin vulnerabile la presiunea instituțională. Până de curând, viața privată a conducătorilor și a rudelor acestora era un subiect interzis pentru presa din Rusia. Jurnaliștii știau că orice încălcare a acestei interdicții nescrise nu rămâne fără consecințe. În 2008, ziarul „Moskovsky Korrespondent” a fost închis peste noapte de către proprietarul său, oligarhul Alexander Lebedev, după ce a publicat informația că Putin ar fi fost pe punctul de a se căsători cu fosta campioană de gimnastică ritmică Alina Kabaeva, într-un articol catalogat cu mânie de însuși președintele rus drept „o fantezie erotică”. În 2016, o serie de materiale despre Katerina Tihonova, identificată drept cea mai mică dintre fiicele lui Putin, deși Kremlinul nu i-a confirmat identitatea, precum și câteva articole despre Rusia, prin prisma scandalului „Panama Papers”, au dus la concedierea conducerii editoriale a cotidianului RBC, unul dintre cele mai puternice ziare economice. În prealabil, afacerile miliardarului Mihail Pohorov, proprietarul ziarului, au fost luate la puricat de către autorități. În prezent, însă, după cum remarcă „Bloomberg”, acest tabu a fost încălcat spectaculos de două site-uri apărute în ultimii ani – proekt.media și istories.media. Roman Badanin, fondatorul „Proekt”, a fost unul dintre managerii RBC concediați în 2016. Fondatorii „Istories” sunt jurnaliști de investigații implicați în relatarea scandalului „Panama Papers”, care au obținut Premiul Pulitzer în 2017.
Dezvăluiri incendiare
„Proekt” a tras prima salvă contra Kremlinului, cu o anchetă despre Svetlana Krivonogih, o femeie de serviciu care a avansat spectaculos pe treptele puterii, devenind, între altele, proprietara stațiunii favorite de schi a lui Putin, precum și a unei părți din „Banca Rossiya”, unde apropiați de-ai președintelui dețin acțiuni, iar liderul rus își are contul salarial. Potrivit investigației, Krivonogih are o fiică născută în 2003, care seamănă perfect cu Putin. În 2003, Putin era încă însurat cu fosta soție. Site-ul „Istories” și-a făcut, de asemenea, debutul cu un articol publicat după un an de investigații asupra e-mailurilor piratate ale lui Kiril Șamalov, care a fost căsătorit cu Katerina Tihonova între 2013 și 2018. Arhiva de e-mail conține date compromițătoare, de la imagini surprinse la nuntă la chitanțe pentru mobilarea a două case luxoase, dintre care una în Franța, și până la detalii ale unei înțelegeri ce implica acțiuni ale gigantului petrochimic rus „Sibur”, care l-a transformat imediat pe Șamalov în miliardar. În 2018, „Bloomberg” scria că, după destrămarea căsătoriei, Șamalov a pierdut cea mai mare parte a acțiunilor. Atât „Proekt”, cât și „Istories” își scriu anchetele în mod profesionist, după investigații de durată și niciuna dintre acuzațiile lor nu a fost negată în mod oficial, remarcă tot „Bloomberg”.
Citește pe Antena3.ro
La luptă cu un dușman invizibil
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a refuzat să comenteze fondul investigațiilor, limitându-se să declare că „mai mult sau mai puțin, știm cine organizează aceste activități”. Problema Kremlinului este că nici „Proekt”, nici „Istories” nu au în spate un finanțator rus bogat, ce poate fi constrâns. Ambele site-uri au apelat la finanțarea cititorilor, însă, aparent, primesc sprijin de la fundații occidentale care susțin jurnalismul independent în fostul spațiu sovietic. Site-urile nu sunt nici măcar înregistrate oficial în Rusia ca instituții mass-media. Sunt mici organizații cu o mână de oameni și au entitățile corporatiste în afara teritoriului țării: „Proekt” în Lituania și „Istories” în Letonia. Din acest motiv, structurile redacțiilor sunt extrem de volatile pentru autorități. De altfel, acest tip de „redacție virtuală”, angrenată în proiecte de gherilă, tinde să se răspândească, în condițiile în care jurnaliștii de investigație sunt expuși, oricum, unui risc considerabil. În orice moment, ei riscă să fie arestați, reținuți pentru droguri „plantate” sau luați la bătaie pe stradă. Deși informația diseminată online nu poate concura încă instituțiile mass-media tradiționale, numărul imens de accesări ale anchetelor difuzate prin Internet, scăpate de cenzura și măsurile punitive ale Kremlinului, sunt considerate pe zi ce trece o amenințare tot mai mare pentru conducerea de la Moscova și, implicit, pentru Vladimir Putin.
Pentru propagandiștii lui Putin, care investighează sursele de finanțare ale site-urilor independente, redacțiile acestora sunt agenții de spionaj.
