Deși negocierile indirecte dintre Teheran și Washington au continuat la Geneva, tensiunile rămân ridicate, iar ambele părți par să își consolideze pozițiile pe teren. Potrivit unor surse citate de CNN, Casa Albă a fost informată că armata americană ar putea fi pregătită pentru un atac chiar din acest weekend, după mobilizarea accelerată a unor active aeriene și navale în regiune.
După atacul surpriză lansat de Israel în iunie anul trecut, care a vizat instalații nucleare și baze de producție a rachetelor, Iranul a trecut rapid la reconstrucție. În conflictul de 12 zile, Teheranul a răspuns cu sute de rachete și drone lansate asupra orașelor israeliene.
Iranul pe picior de război
Imagini din satelit recente arată că la baza de rachete Imam Ali din Khorramabad au fost reconstruite sau reparate mai multe structuri distruse anterior. De asemenea, la baza aeriană Tabriz, pistele și căile de rulare au fost refăcute, iar la baza Hamadan craterele provocate de bombardamente au fost astupate și adăposturile pentru aeronave reparate.
Un punct strategic major este facilitatea de producție a rachetelor cu combustibil solid din Shahrud, unde lucrările de reconstrucție au avansat rapid. Experții susțin că producția ar putea fi acum chiar mai mare decât înaintea atacurilor.
Occidentul nu a reușit până acum să convingă Iranul să își limiteze programul de rachete, pe care Teheranul îl consideră esențial pentru apărarea sa.
În paralel cu reconstrucția militară, Iranul își consolidează facilitățile nucleare. La complexul subteran de lângă Natanz, intrările în tuneluri sunt întărite cu beton și acoperite cu pământ pentru a rezista eventualelor lovituri aeriene.
La situl cunoscut drept „Taleghan 2”, din complexul militar Parchin, imaginile satelitare arată construirea unui sarcofag din beton peste instalație, ulterior acoperit cu sol, ceea ce ar putea transforma locația într-un buncăr greu de identificat și distrus.
În apropiere de Isfahan, la Complexul Industrial „7th of Tir”, asociat producției de componente pentru centrifuge, clădirile avariate au fost refăcute, în ciuda sancțiunilor ONU impuse în octombrie 2025.
Conflictul de anul trecut a scos la iveală vulnerabilități în structurile de comandă iraniene. Liderul suprem, Ali Khamenei, ar fi devenit dificil de contactat în timpul atacurilor, iar autoritatea s-a dispersat la nivel provincial.
Ca răspuns, Teheranul a consolidat Consiliul Suprem de Securitate Națională și a creat un nou Consiliu al Apărării pentru a gestiona situațiile de război. Veteranul de război și fost comandant IRGC, Ali Shamkhani, a fost numit secretar al noului organism, într-un semnal interpretat de analiști drept pregătire pentru un posibil „decapitation strike” american.
Reprimarea protestelor
Pe plan intern, autoritățile iraniene au intensificat represiunea împotriva disidenței, temându-se că un conflict ar putea declanșa o schimbare de regim. Proteste generate de condițiile economice precare au fost reprimate violent, iar regimul a acuzat manifestanții că ar fi agenți străini.
Închiderea parțială a Strâmtorii Hormuz
În același timp, Iranul a organizat exerciții navale în Golful Persic și a închis temporar porțiuni din Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic prin care tranzitează aproximativ o cincime din producția mondială zilnică de petrol. Marina iraniană a desfășurat și exerciții comune cu Rusia în Golful Oman.
SUA au răspuns prin desfășurarea a două portavioane în regiune, iar incidentele dintre navele și dronele iraniene și forțele americane s-au înmulțit.
Experții susțin că strategia Iranului este clară: transmiterea unui avertisment către Washington că un conflict ar avea costuri ridicate.
„Tactica iraniană este să convingă Statele Unite că războiul va fi costisitor”, a explicat Vali Nasr, profesor la Universitatea Johns Hopkins. Potrivit acestuia, Teheranul încearcă să arate că un atac nu ar fi o operațiune rapidă și fără consecințe, ci un conflict complex cu impact regional și global.
În timp ce diplomația continuă formal, pregătirile militare de ambele părți sugerează că Orientul Mijlociu se află într-un moment de maximă tensiune, iar următoarele zile ar putea fi decisive pentru stabilitatea regiunii.


