Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aproximativ 1.500 de tablouri - printre care opere semnate de Picasso, Matisse şi Chagall - care au fost furate sau confiscate de nazişti şi a căror valoare de piaţă ar putea ajunge la un miliard de euro au fost recuperate de poliţia germană din locuinţa unui bărbat de 80 de ani din Munchen.
Şi nu doar atât: apartamentul era plin de gunoaie!
Revista Focus a adus dezvăluirea
Potrivit săptămânalului german Focus, care a publicat primul informaţia, confiscarea este rezultatul unei acţiuni demarate de inspectorii vamali în 2011, după ce, în septembrie 2010, l-au descoperit pe bătrânul Cornelius Gurlitt revenind din Elveţia cu o sumă mare de bani asupra sa. Intuiţia a făcut ca anchetatorii să nu abandoneze pista.
Muţenie totală a autorităţilor
Misterul, însă, era total, luni, în Germania, după anunţul făcut de Focus. Autorităţile au recunoscut că au lucrat timp de mai multe luni la această anchetă dezvăluită de Focus, dar nu oferă deloc detalii, trimiţând jurnaliştii la Parchetul din Augsburg, care a anunţat că va organiza marţi o conferinţă de presă pe tema acestei afaceri.
“Cred că este cea mai mare descoperire de tablouri furate în cadrul Holocaustului care s-a făcut în ultimii ani”, a declarat, într-un interviu acordat AFP, Julian Radcliffe, preşedintele Registrului Operelor de Artă Pierdute, al cărui sediu se află la Londra. Radcliffe nu a prezentat o listă cu operele descoperite.
Estimarea valorii operelor
Focus estimează valoarea totală a celor 1.500 de desene, crochiuri şi tablouri ca depăşind un miliard de euro, dar o expertă care a fost cooptată în anchetă, contactată de AFP, a refuzat să facă orice evaluare a operelor.
Guvernul german a recunoscut că ştia de mai multe luni despre descoperirea făcută de vameşi şi “a ajutat anchetatorii, furnizând experţi în operele artiştilor blamaţi de regimul nazist şi în operele furate de nazişti”, a explicat purtătorul de cuvânt Steffen Seibert, într-o conferinţă de presă organizată luni. El a adăugat că nu are cunoştinţă despre eventuale solicitări de restituire. Ministerul de Finanţe, care exercită tutela asupra Vămii, a refuzat să comenteze chestiunea.
La fel şi Meike Hoffmann, istoric de artă specializat în furtul operelor de artă de către nazişti, care colaborează la anchetă cu Parchetul din Augsburg, şi care a difuzat luni după-amiază un comunicat pentru a spune... că refuză să se exprime înaintea conferinţei de presă de marţi!
Poveste demnă de un film de acţiune
Circumstanţele descoperirii sunt cel puţin rocamboleşti. Vameşii au găsit, în primăvara lui 2011, aceste desene şi tablouri, majoritatea considerate pierdute pentru totdeauna, într-un apartament munchenez unde zăceau printre gunoaie şi cutii de conserve expirate, unele de circa 30 de ani.
Bătrânul în a cărui casă au fost găsite tablourile este fiul unui comerciant de artă care a cumpărat respectivele pânze în anii 30-40 ai secolului trecut. Bărbatul din Munchen păstra operele de artă înghesuite în încăperile murdare şi trăia din veniturile rezultate din vânzarea ilegală a tablourilor.
“Condiţiile climatice de păstrare a operelor erau o adevărată catastrofă pentru aceste capodopere”, a explicat un martor care a participat la percheziţie şi care a dorit să-şi păstreze anonimatul. “Nu era foarte cald în apartament, dar operele au nevoie de o anumită umiditate, nu de aer uscat şi nici prea rece”, a explicat sursa citată. Aceasta apreciază că totuşi operele nu erau foarte grav avariate.
Procuratura federală ar putea să îl acuze de evaziune fiscală pe bătrânul munchenez, precizează şi agenţia spaniolă EFE.
Printre tablourile recuperate se numără opere de Pablo Picasso, Henri Matisse, Marc Chagall, Emil Nolde, Franz Marc, Max Beckmann şi Max Liebermann. În prezent, cele 1.500 de tablouri se află într-o cameră de securitate a vămii din Bavaria.
Cine este “colecţionarul”
Potrivit primelor elemente ale anchetei, Cornelius Gurlitt trăia de mai multe decenii fără un loc de muncă legal în Germania. Supravieţuia vânzând ocazional operele stocate în apartamentul lui, unor galerii care nu-şi băteau prea tare capul pentru a le afla originea. Specialiştii spun că suferă de o afecţiune care îl face să adune diverse lucruri fără discernământ.
Aşa tată, aşa fiu
Gurlitt a moştenit aceste opere de la tatăl său, Hildebrand Gurlitt, colecţionar de artă mort în 1956 într-un accident de maşină.
Ameninţat, într-o primă fază, în special pentru că avea o bunică evreică, Hildebrand Gurlitt s-a făcut indispensabil regimului hitlerist, trimiţând în străinătate operele furate sau confiscate. O parte importantă din operele descoperite ar proveni, deci, din spolierea evreilor, ale căror colecţii de artă au fost confiscate sau cumpărate la preţuri de nimic.
Potrivit Focus, cel puţin 300 de opere fac parte din lista celor confiscate de nazişti şi cel puţin 200 fac obiectul unor solicitări oficiale de căutare.
Cine sunt proprietarii operelor?
Autorităţile germane au menţinut secretul total pe cât de mult, din cauza imensităţii sarcinii pe care o reprezenta identificarea operelor şi căutarea aparţinătorilor lor.
Printre operele descoperite se afla, de exemplu, un tablou de Henri Matisse care i-a aparţinut colecţionarului evreu Paul Rosenberg, forţat să-şi abandoneze colecţia când a fugit la Paris şi a cărui moştenitoare legitimă este jurnalista franceză Anne Sinclair, scrie Focus.
Surpriză pentru celebra jurnalistă Anne Sinclair
Anne Sinclair, jurnalistă celebră în Franţa, care a lucrat pentru postul de televiziune TF1, acum este redactor-şef al Huffington Post ediţia de Franţa. Ea este cunoscută publicului din România pentru un interviu realizat cu Petre Roman, după Revoluţia din 1989, şi a fost căsătorită cu fostul şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, de care a divorţat după scandalul sexual în care a fost implicat acesta.
Focus precizează că Anne Sinclair nu a fost încă informată în legătură cu această descoperire!
De altfel, discreţia aceasta absolută a fost aspru criticată de specialişti. “E o lipsă totală de transparenţă şi sperăm că vor comunica în zilele următoare o listă şi vor da şi un calendar pentru restituirea acestor opere”, a declarat Anne Webber, fondatoare şi directoare a Comisiei pentru Operele de Artă Furate din Europa.
Jena galeriei elveţiene
În anii 90, Cornelius Gurlitt a vândut la licitaţie – pentru 38.250 de franci elveţieni (29.860 de dolari la vremea aceea), nişte opere pe hârtie realizate de diferiţi artişti, prin intermediul galeriei elveţiene Kornfeld din Berna.
Aceste opere fuseseră retrase din muzeele germane în 1937 de către nazişti, a explicat galeria. În 1938 fuseseră cumpărate pe preţuri de nimic de tatăl lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt.
Galeria elveţiană, menţionată de Focus în articolul său, a luat distanţă luni de acest scandal. “Ultimele contacte profesionale şi personale între galeria Kornfeld şi Cornelius Gurlitt datează din 1990”, a precizat galeria într-un comunicat.
Potrivit Focus, galeria Kornfeld din Berna era destinaţia pe care Cornelius Gurlitt le-a dat-o anchetatorilor care l-au percheziţionat în septembrie 2010 într-un tren care făcea legătura între Zurich şi Munchen, şi au găsit asupra sa 9.000 de euro. Acesta a fost punctul de pornire al întregii poveşti.
Galeria Kornfeld a dat asigurări luni că nu are nicio legătură cu această călătorie efectuată de Cornelius Gurlitt în Elveţia. Detaliile, însă, le deţin autorităţile, iar conferinţa de presă de marţi va fi doar începutul unei lungi poveşti cu capodopere şi aparţinători.
