x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Un bărbat de 87 de ani trăieşte de patru decenii singur în pădure: “Are inima unui puştan de 12 ani”

Un bărbat de 87 de ani trăieşte de patru decenii singur în pădure: “Are inima unui puştan de 12 ani”

de Istvan Deak    |    23 Dec 2014   •   20:01
Un bărbat de 87 de ani trăieşte de patru decenii singur în pădure: “Are inima unui puştan de 12 ani”

La aproape 90 de ani, “şeriful Harry”, aşa cum îi place să fie alintat, ar putea fi obiect de studiu pentru medicina modernă în tentativa de a găsi elixirul tinereţii şi al longevităţii. Cel puţin asta susţin medicii din Koln, care anul acesta, la vârsta de 87 de ani, l-au supus pe Harry unui control medical amănunţit. La vârsta de 50 de ani, Harry a decis că este momentul pentru o schimbare radicală a vieţii sale. S-a mutat singur în pădurea din parcul naţional Eifel, o suprafaţă de 10.700 de hectare, aflată la graniţa Germaniei cu Belgia. În câteva zile a ridicat o colibă, iar de 37 de ani trăieşte în izolare. “Nu totală, dar de aproape 40 de ani sunt dovada vie că se poate trăi sănătos fără carne, ţigări sau alcool”, se mândreşte octogenarul, într-un interviu acordat publicaţiei Express din Koln. “Are inima unui puştan de 12 ani. Să ne mutăm toţi în pădure. Acesta pare să fie secretul”, a exclamat medicul când a văzut rezultatul testelor efectuate de Harry.

Saună şi panouri solare
Secretul lui Harry pare să fie consumul ridicat de fructe. “Eu mănânc doar fructe şi iaurt din fructe. Bugetul meu lunar este de 140 de euro. În ultimii 37 de ani nu am fost niciodată bolnav”, se mândreşte neamţul. “Recunosc că viaţa în pădure poate să fie plictisitoare la un moment dat, însă sunt un om inventiv şi îmi găsesc suficiente activităţi. Mi-am construit singur panouri solare şi o cameră pentru saună. Nu am televizor, nu am radio, nici calculator şi nici frigider. Am dovedit dacă mai era nevoie că se poate trăi şi fără ele. Am doar două pisici şi trei cai. Coliba mea are 16 metri pătraţi şi am făcut loc pentru o bucătarie, un dormitor şi un living. Iarna situaţia este mai grea. După ora cinci nu mai am lumină şi de obicei aleg să mă culc. Panourile solare nu produc suficient curent iarna. Cel mai fericit sunt vara, când se mai rătăcesc turişti şi motociclişti prin pădure . Îi primesc cu plăcere, le dau de mâncare şi unii aleg să înnopteze la mine. Gratuit, n-am nevoie de banii nimănui”, mărturiseşte bărbatul.

”Un pic de noroi nu strică”
Că nu trăieşte în condiţii de igienă, nu pare să fie o problemă pentru el. “Aerul curat îmi dă putere. Noroiul curăţă stomacul, aşa că e mai bine dacă nu e totul curat. Cele două pisici,  Susi şi Nicky, sunt viaţa mea. Pentru ele mă duc la cumpărături. Mai gust şi eu din mâncarea lor.  Mă mulţumesc cu sosul. Odată mi-au salvat viaţa. Coliba se umpluse de fum, eu dormeam, iar ele au sărit pe mine până m-au trezit. Dimineaţa mă trezesc de îndată ce a răsit soarele. Dau de mâncare la cai. Nu mai călăresc ca înainte. Ce vremuri.. plecam câte o săptămână. Ajungeam călare până la vreo 8 km de Paris. N-am ajuns la Turnul Eiffel. N-am mai avut chef de el. Drumul era ţelul nostru”. Ce îl scoate din sărite: “anul ăsta am avut două inundaţii în pădure. Nu s-a mai întâmplat asta până acum”.

Fericire deplină
Cât priveşte Crăciunul, nu ar fi prima dată când îl va petrece singur. “De câteva ori mi-am vizitat fiica în Koln, dar nu fac o regulă din asta. Îmi ajunge o vizită de câteva ore în oraş pentru tot anul. Nu mai suport nebunia aia. Acum am 87 de ani, sunt propriul meu stăpân şi sunt deosebit de fericit. Îşi poate dori cineva mai mult?”, a încheiat ”şeriful Harry”.

×