Video - Scene de groază la Istanbul: şase morţi într-un atentat

13:20 • Şase persoane, dintre care trei atacatori şi trei poliţişti, şi-au pierdut viaţa în această dimineaţă în urma unui schimb de focuri în faţa consulatului american din Istanbul, a anunţat guvernatorul oraşului, Muammer Guler, citat de AFP.

Şase persoane, dintre care trei atacatori şi trei poliţişti, şi-au pierdut viaţa în această dimineaţă în urma unui schimb de focuri în faţa consulatului american din Istanbul, a anunţat guvernatorul oraşului, Muammer Guler, citat de AFP.

ACŢIUNE TERORISTA. Schimbul de focuri a durat mai puţin de 10 minute şi s-a produs în jurul orei 11:00 locale în faţa misiunii americane, o clădire foarte bine păzită, situată în cartierul Istinye, în zona europeană a oraşului, relatează posturile de televiziune de ştiri turce CNN Turk şi NTV, preluate de AFP. Alţi cîţiva poliţişti au fost răniţi în urma acestui schimb de focuri în faţa consulatului. Agenţia turcă de presă Anatolia a afirmat, la rîndul său, că alţi atacatori sînt daţi în urmărire, fără alte precizări.  Potrivit Anatolia, cîteva persoane care se aflau în faţa complexului pentru a putea intra în clădire şi a-şi rezolva probleme legate de obţinerea vizelor, ar fi fost rănite. Procurorul şef al Istanbulului, Aukut Cengiz Engin, a declarat presei că "primele elemente ale anchetei demonstrează că este vorba despre o acţiune teroristă comisă de persoane în vîrstă de 25 pînă la 30 de ani”.

Potrivit martorilor oculari citaţi de posturile de televiziune, focurile ar fi fost trase în direcţia unui post de poliţie situat în faţa misiunii dintr-o maşină de culoare albă, declanşînd o ripostă a forţelor de securitate. Guvernatorul oraşului, Muammer Guler, şi şeful poliţiei metropolitane, Celalettin Cerrah, s-au deplasat la faţa locului, iar zona a fost încercuită de forţele de ordine.

NU SE ŞTIE CINE ŞI DE CE. Deocamdată nu este clar care a fost scopul acestui atac şi mai ales cine îi sînt autorii. În Turcia sînt active celule ale reţelei teroriste Al Qaida, iar poliţia efectuează în mod regulat razii în cercurile acesteia. O celulă turcă a reţelei a fost acuzată că ar fi responsabilă de comiterea unei serii de atentate la Istanbul în noiembrie 2003 asupra a două sinagogi, a consulatului britanic şi a băncii britanice HSBC, care s-au soldat cu moartea a 63 de persoane şi rănirea altor cîtorva sute. În februarie 2007, şapte presupuşi militanţi ai Al Qaida, dintre care un sirian, considerat drept creierul şi finanţatorul atetatelor, au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă pentru comiterea acestor atentate. Consulatul american, un mare complex ultra-securizat şi înconjurat cu ziduri înalte, a fost inaugurat în 2003, după atacurile Al Qaida.

CRIZA INSTITUŢIONALA. Cert este că, de mai multă vreme, Turcia se confruntă cu o adevărată criză instituţională. Toţi actorii tragediei antice s-au reunit pentru a face ca reţeta crizei să funcţioneze perfect: oameni din armată, lumea politică, religioşi, popor. Criza persistă de peste un an, iar consecinţele sale sînt imprevizibile pentru viitorul acestui stat membru NATO şi aspirant la Uniunea Europeană (UE), situat într-unul dintre punctele cele mai explozive ale planetei, la întîlnirea Europei cu Asia, între Siria, Irak, Iran, Georgia, Armenia, Bulgaria şi Grecia.

PLANURI DE PUCI? Într-o ţară care, de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial a cunoscut mai multe răturnări politice, preluări ale puterii de către reprezentanţii Armatei, totul pare acum a se petrece în spatele scenei, iar scenariul nu are obiective foarte clar stabilite, totul alimentat de cele mai nebune zvonuri. Cum a fost informaţia de zilele trecute, privind o operaţiune vizînd Guvernul, care ar fi trebuit să înceapă luni, la 7 iulie, printr-o serie de asasinate bine ţintite şi atentate la adresa unor interese naţionale, ceea ce ar fi urmat să deschidă calea către o lovitură de stat.

CONFRUNTARI INTERNE. La originea acestei noi crize, partidul la putere, AKP, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, care este de sorginte islamistă, în principiu, moderată, se află într-o adevărată bătălie pentru supravieţuire cu Armata turcă, care se vrea garantul laicităţii inspirate din kemalism, o ideologie atribuită fondatorului Turciei moderne, Kemal Ataturk.

PRECEDENT. Cu toate că elementele acestei crize datează de la alegerea lui Abdullah Gul la Preşedinţia Republicii, în ciuda puternicei opoziţii a Armatei, rădăcinile ei se află în criza politică din 1997, care a dus la demisia premierului Necmettin Erbakan, fondatorul Partidului Prosperităţii, care a fost interzis de militari şi care este, de fapt, strămoşul actualului AKP.

Criza politică a creat un climat de incertitudine în Turcia şi în străinătate, care a afectat piaţa, provocînd căderea Bursei de la Istanbul, săptămîna trecută. Curtea Constituţională turcă a dechis luna aceasta audierile cu uşile închise pentru a examina posibilitatea interzicerii AKP, pe motiv că partidul la putere propagă ideologie antilaică. Ceea ce ar putea face ca actualul premier, Recep Tayyip Erdogan, şi preşedintele Abdullah Gul, precum şi alţi 69 de reprezentanţi au rang înalt ai AKP să se vadă interzişi în viaţa politică timp de cinci ani. În spatele acestui proces de laicitate se profilează, în ochii tuturor, Armata.

NECLAR. O serie de arestări au dus în cursul week-end-ului la inculparea a şapte persoane, dintre care doi generali în rezervă şi a preşedintelui Camerei de Comerţ din Ankara. Motivul arestărilor: un grup numit Ergenekon, ar fi pregătit crearea unui climat favorabil unei lovituri de stat undeva anul viitor. În spatele acestor arestări, aşa cum apreciază analiştii turci, citaţi de cotidianul Hurriyet, se află umbra ministrului de Interne, reprezentant al AKP. Acest climat este cu atît mai ciudat, cu cît chiar cotidianul turc afirmă că "opţiunea unei lovituri de stat militare este puţin probabilă”.

Analiştii avansează o altă ipoteză: cea a unui vid de putere, după cum comentează cotidianul francez Les Echos. În ciuda reuşitei unui număr important de reforme, de la numirea sa în 2003 ca premier, Recep Erdogan dă senzaţia că nu mai controlează chiar tot, explică analiştii. Guvernul este paralizat de procesul care vizează AKP şi ale cărui concluzii nu vor fi cunoscute decît la finalul lunii august.

CRIZA IDENTITARA. Alţii apreciază că, mai grav, Turcia nu reuşeste încă să construiască un pact social post-kemalist şi raporturile de forţă politice, între Armată şi Guvern, se află încă într-un cadru autoritar. Ca şi cînd Turcia nu a reuşit să asimileze noţiunea de alternanţă politică şi cultură a multipartitismului şi a compromisului, ca într-o adevărată democraţie cu tradiţie. Acest pact este cu atît mai necesar cu cît tradiţionala elită turcă proocidentală şi europeană de la Istanbul şi din regiune se confruntă cu o nouă clasă de mijloc, provenită din provincie, mai tradiţionalistă în materie religioasă, care a răsărit graţie creşterii economice. Această clasă se regăseşte destul de mult în AKP.

Majoritatea analiştilor occidentali se îndoiesc de teza, avansată de cercurile cele mai radil laice, a complotului AKP de "iranizare a societăţii turce”. În ochii lor, în ciuda faptului că Guvernul Erdogan a gestionat prost chestiunea vălului islamic pentru tinerele din universităţi, provocînd furia segmentelor celor mai laice ale societăţii, AKP rămîne acum singura forţă politică reală. Chiar dacă ar fi interzis, acest curent va renaşte într-o manieră sau alta şi va cîştiga alegerile anticipate, dacă ele vor avea loc, cred analiştii occidentali.

Pe de altă parte, Armata, chiar dacă este mai puţin monolitică azi decît înainte şi dacă liniile de demarcaţie între laicitate şi islamism sunt mai puţin clare, acceptă cu greu această situaţie. Ea se vede încă ultimul arbitru al interpretării kemalismului. Cei 650.000 de oameni din Armată, care fac din aceasta prima din Europa ca număr, nu sînt de neluat în calcul.

SOLUŢIA. Şi atunci, care să fie perspectiva pentru Turcia? Singura plauzibilă este cea a negocierilor privind o eventuală aderare a ţării la Uniunea Europeană, cam uitată în ultima vreme. Această perspectivă a aderării, pe care AKP o susţine, dar care irită segmentele cele mai naţionaliste ale Armatei, nu se va concretiza decît într-un viitor îndepărtat. Ceea ce ar putea dezarma Turcia. Şi asta nu este deloc de dorit. Din contră, Turcia nu trebuie să se folosească de perextul orizontului european îndepărtat pentru a încetini sau bloca lungul proces reformator.