Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mutarea celor 800 de milioane de lei din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție în conturile Ministerului Muncii, ca urmare a acțiunii operate pentru ca Legea Bugetului de Stat pe anul 2026 să treacă de Parlament, s-a soldat cu o plângere prealabilă a instanței supreme, prin care Guvernul și Ministerul Finanțelor sunt somate să reintroducă de îndată aceste resurse financiare în bugetul ÎCCJ.
Conform acestei plângeri, banii luați sunt destinați plății drepturilor salariale restante, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești definitive și executorii, plată care a fost deja eșalonată, reeșalonată și re-reeșalonată. Interesant este că, printr-o ordonanță de urgență de anul trecut, aflată în vigoare în prezent, Guvernul și-a luat angajamentul să efectueze tranșele negociate până la finalul anului 2026, ceea ce este anulat de măsurile adoptate prin Legea Bugetului pe anul 2026. În acest sens, ÎCCJ amenință cu un nou proces, în care va cere plata integrală a debitelor, dar și ca persoanele cu funcții de conducere care refuză nejustificat să pună în aplicare hotărârile judecătorești să fie obligate la plata în solidar a despăgubirilor și a dobânzilor de întârziere. Judecătorii arată că vor solicita inclusiv aplicarea unor amenzi și penalități de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare nouă zi de întârziere a plăților.
La finalul săptămânii trecute, imediat ce Curtea Constituțională a respins sesizarea de neconstituționalitate a Legii Bugetului de Stat pe anul 2026 formulată de AUR și după ce președintele României, Nicușor Dan, a promulgat acest act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a adresat cu o plângere prealabilă împotriva Guvernului României și a Ministerului Finanțelor. Concret, plângerea este îndreptată împotriva refuzului nejustificat al celor două instituții de a asigura și de a pune la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale judecătorilor și ale celorlalte categorii profesionale îndreptățite, prevăzute în titluri executorii, neachitate în anul 2026.
Mai exact, prin această plângere prealabilă, instanța supremă are trei solicitări. Prima, de a se pune la dispoziția Înaltei Curți de Casație a tuturor fondurilor necesare pentru plata acestor drepturi salariale restante, a doua constă în emiterea actelor administrative și efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea și alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante, prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul, iar a treia vizează comunicarea unui răspuns, motivat în fapt și în drept, în termenul legal.
Plângerea vizează refuzul nejustificat al Guvernului și al Ministerului Finanțelor de a soluționa favorabil cererile Înaltei Curți de Casație și Justiție privind includerea și alocarea sumelor respective. Acest refuz rezultă, în concret, din neincluderea integrală a sumelor în bugetul anului 2026, în diminuarea sumelor solicitate față de necesarul transmis de ÎCCJ, în neasigurarea fondurilor necesare, „deși obligația de plată este certă, lichidă și exigibilă”, precum și în nesoluționarea favorabilă a solicitărilor și a demersurilor ulterioare, inclusiv a cererilor de rectificare bugetară.
Eșalonare, reeșalonare, re-reeșalonare și anulare
Înalta Curte de Casație și Justiție acuză, totodată, nerespectarea de către Guvernul României a propriului cadru normativ. „În materia plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect drepturi salariale, Guvernul a instituit succesiv mecanisme de eșalonare și reeșalonare”, se arată în plângerea citată.
Astfel, a fost instituit, mai întâi, articolul 39 din OUG 114/2018, prin care Executivul a prevăzut plata eșalonată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021. Conform acestui articol, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, trebuia să se realizeze astfel: 5% în primul an, 10% în al doilea an, 25% în al treilea an, 25% în al patrulea an și 35% în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devenea executorie”. Mai mult, sumele urmau să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum și cu dobânda legală.
Apoi, a fost instituit articolul VIII din OUG 115/2023, care a prevăzut reeșalonarea tranșelor neplătite până la data de 31 decembrie 2023. Potrivit acestei noi reglementări, „tranșele sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, care fac obiectul plății eșalonate, conform legii, neplătite până la data de 31 decembrie 2023, se plătesc eșalonat, începând cu anul 2024 (tot în etapele prevăzute în prima ordonanță din 2018 - n.red.)”.
Ei, bine, a urmat o a treia reglementare, prin articolul XVIII din OUG 52/2025 care prevede expres că tranșele stabilite până la 31 decembrie 2025 și neplătite până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se plătesc în anul 2026.
„Această ultimă dispoziție are un caracter imperativ și nu a fost abrogată. În consecință, Guvernul României și Ministerul Finanțelor aveau obligația legală de a asigura includerea și alocarea în bugetul pe anul 2026 a sumelor necesare executării acestor obligații de plată”, precizează Înalta Curte de Casație și Justiție, care adaugă: „Necuprinderea acestor sume în bugetul pe anul 2026, precum și diminuarea lor față de necesarul solicitat reprezintă o încălcare evidentă a propriului cadru normativ adoptat de autoritatea guvernamentală”.
Încălcarea dreptului de proprietate și la un proces echitabil
În documentul citat, transmis Executivului, se mai arată că, potrivit articolului 1 alineat 5 din Legea fundamentală, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. „Hotărârile judecătorești definitive și executorii constituie acte de autoritate publică, iar executarea lor este o componentă esențială a statului de drept și a înfăptuirii justiției”, susține ÎCCJ.
Instanța supremă subliniază: „Neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată stabilite prin titluri executorii lipsește de efect util hotărârile judecătorești, împiedică ordonatorul principal de credite să își îndeplinească obligațiile legale și afectează încrederea publică în actul de justiție și în autoritatea hotărârilor judecătorești”.
Mai mult, Înalta Curte atrage atenția că Guvernul României încalcă dreptul la proprietate și dreptul la un proces echitabil, arătând că drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive constituie bunuri, așa cum prevede articolul 1 din Protocolul 1 adoptat de Convenția CEDO. „Neexecutarea sau executarea excesiv întârziată a unor asemenea hotărâri echivalează cu încălcarea articolului 6 din Convenție, sub aspectul dreptului la un proces echitabil în faza executării, dar și a articolului 1 din Protocolul 1, sub aspectul dreptului la respectarea bunurilor”, susține ÎCCJ.
Conform aceluiași document, prin refuzul de a asigura resursele bugetare necesare executării hotărârilor judecătorești, autoritatea executivă ajunge, în fapt, să paralizeze efectele unor hotărâri definitive, ceea ce este incompatibil cu principiul separației puterilor în stat. „Succesiunea de eșalonări și reeșalonări, urmată de neincluderea în buget chiar a sumelor re-reeșalonate, pentru anul 2026, încalcă principiul securității raporturilor juridice, întrucât creditorii aveau o așteptare legitimă că măcar termenii ultimului mecanism vor fi respectați”, susține instanța supremă.
Înalta Curte de Casație și Justiție mai arată că, în măsura în care altor ordonatori de credite li s-au asigurat sume pentru drepturi restante, dar pentru bugetul ÎCCJ aceste sume au fost eliminate sau diminuate, se creează un tratament diferențiat nejustificat, contrar articolului 16 din Constituție.
Premierul, ca persoană, riscă să plătească în solidar din propriul buzunar
Guvernul și Ministerul Finanțelor au fost, astfel, notificate să respecte atât propria legislație, cât și hotărârile judecătorești definitive, în caz contrar fiind pasibile de un nou proces pe care, în mod evident, îl vor pierde. Mai mult, Înalta Curte face cunoscut faptul că nu doar instituțiile vor trebui să plătească penalități și dobânzi de întârziere, ci și persoanele cu funcții de decizie care refuză să pună în aplicare hotărârile judecătorești în cauză.
Astfel, instanța supremă face cunoscut faptul că, în caz de nesoluționare favorabilă a acestei plângeri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție își rezervă dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă. „Persistarea în această conduită de refuz nejustificat va angaja nu doar răspunderea Guvernului și a Ministerului Finanțelor, ci și, în condițiile legii, răspunderea persoanelor care au contribuit la menținerea refuzului de soluționare a cererii, urmând a solicita în fața instanței obligarea acestora la plata despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică, pentru prejudiciul cauzat prin întârziere”, scrie negru pe alb în această notificare.
În plus, arată ÎCCJ, „în ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești ce se va pronunța, vom solicita aplicarea mecanismelor corective prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv penalități, amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și despăgubiri pentru neexecutarea obligației”.
Plângerea prealabilă este semnată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentată de președinta Lia Savonea.
S-a ajuns în această situație pentru că șeful Executivului nu a vrut să aplice un amendament al PSD
Reamintim că Legea Bugetului de Stat pentru anul 2026 a trecut, luna aceasta, de Parlamentul României, cuprinzând, printre altele, și un amendament pentru suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, în vederea acordării unor sume persoanelor defavorizate. Amendamentul, inițiat de PSD, a generat, inițial, în Coaliția de guvernare, o serie de atacuri care ar fi putut duce chiar la ruperea alianței. PNL, prin premierul Ilie Bolojan și prin ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, au refuzat să introducă în lege această suplimentare, invocând deficitul bugetar.
Pentru că PNL și Ilie Bolojan nu au cedat pentru asigurarea acestei sume de 1,1 miliarde, s-a ajuns la o rezolvare halucinantă. Sursa de finanțare pentru această suplimentare a fost luarea din bugetele Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerului Public. Conturile instanței supreme vor fi golite cu 800 de milioane de lei, în timp ce conturile Parchetului General cu 300 de milioane de lei. Iar asta înseamnă diminuarea bugetelor celor două instituții la Titlul 10 - „Cheltuieli de personal”, mai exact din sumele pe care statul trebuia să le achite ca restanțe stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, cuvenite personalului din justiție și parchete.
Astfel, cele 800 de milioane de lei luate de la ÎCCJ și cele 300 de milioane de lei luate de la Ministerul Public reprezintă sumele alocate pentru o parte din majorările salariale restante, câștigate de procurori și judecători în instanță, ca urmare a faptului că au dat în judecată statul român. Au existat peste 200.000 de procese, începând cu anul 2018, atunci când valoarea de referință sectorială a fost aplicată diferit pentru magistrați. Mai exact, pentru unii dintre ei s-a calculat salariul raportat la valoarea de referință sectorială de 605 lei, în timp ce la alții s-a calculat la valoarea de referință sectorială de 484 de lei.
În anul 2023, conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al României au stabilit, în baza hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțe, ca toate salariile din justiție să fie recalculate retroactiv, pe ultimii cinci ani, raportate la valoarea de referință sectorială de 605 lei. În acest context, suma restantă a statului român față de cei care au câștigat procesele respective ajunsese la 10 miliarde de lei.
În 2024, s-a aprobat parțial de către Executiv eșalonarea acestor plăți până în anul 2029. Însă anul trecut și anul acesta, prin Legea Bugetului, a reeșalonat eșalonarea, ceea ce este nelegal.
Citește pe Antena3.ro
