Tudor Gheorghe Claudiu are microbul escrocheriei în sânge. Este și as în tehnica IT. Împreună cu alți „specialiști” a pornit o afacere de vânzări pe online, trăgând pe sfoară clienții. Primea banii și nu livra marfa. A fost depistat și a luat doi ani cu suspendare. Nu s-a lăsat de escrocherii și a „capturat” adresa unei firme în numele căreia făcea angajări pentru slujbe în străinătate. Primea banii în cont și-i lăsa cu ochii în soare pe creduli. A fost iar prins, DIICOT l-a trimis în judecată-dosar 3422/108/2015 la Tribunalul Arad. Magistrații instanței din Arad aveau de judecat un dosar clar. Tudor Gheorghe Claudiu păcălise 46 de persoane, împotriva fiecăreia fiind produse trei infracțiuni penale de înșelăciune, fals în înscrisuri și fals informatic. Faptele aveau un grad redus de pericol social, iar Codul penal și cel de procedură penală au reguli de aplicare a pedepselor prin cumularea lor pentru fiecare infracțiune. Dacă instanța stabilește pentru fiecare infracțiune în parte câte o pedeapsă cu închisoare egală cu minimul special redus cu o treime, aceasta înseamnă stabilirea unor pedepse de 8 luni pentru fiecare înfracțiune de înșelăciune, 4 luni pentru fals în înscrisuri și câte 8 luni pentru fiecare infracțiune de fals informatic. Potrivit art 39 CP, la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor de o treime din totalul - de 912 luni – al celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite, ceea ce înseamnă 304 luni, adică un spor obligatoriu de 25 de ani și 4 luni, pedeapsă totală fiind de 26 de ani, pentru un prejudiciu total de 22 801 lei( circa 5000 euro). Se adaugă și cei doi ani din pedeapsa suspendată de la prima escrocherie, așa încât Tudor are o condamnare de 28 de ani închisoare. Aberația a fost sesizată Curții Constituționale care relevă că infracțiuni minore, repetate pot duce la condamnări de până la 30 de ani, în condițiile în care pentru uciderea mai multor persoane ca urmare a unei infracțiuni unice de omor calificat, făptuitorul poate primi de la 15 la 25 de ani conform Codului Penal. CCR a dat o soluție în logica juridică a bunului simț, ceea ce ridică de pe conștiința judecătorilor povara pronunțării unor pedepse absurde. Hotărârea CCR trimite la aplicarea în cazurile respective la Codul din 1969.