Apostolul Toma, creştinătorul Indiei

Prima duminică după Sfintele Paşti este dedicată Sfântului Apostol Toma, numit şi Geamănul. Despre el ştim din Evanghelie că s-a îndoit de Învierea Domnului. Îi sunt atribuite o serie de cărţi.

Atunci când ceilalţi ucenici i-au spus lui Toma că Domnul a înviat, el a răspuns: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede" (Ioan, 20, 25). Dar îndoiala lui a fost spulberată peste opt zile când l-a văzut şi el pe Hristos cel Înviat. "Adu degetul tău încoace şi vezi mânile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios" (Ioan, 20, 27) - i-a spus Mântuitorul, iar Toma a pipăit şi s-a încredinţat, strigând fericit: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (Ioan, 20, 28).

PESCAR. Sfântul Apostol Toma era din cetatea Galileii, cu numele Paneada şi era pescar. Nu era un cărturar, dar în simplitatea lui de pescar îl iubea cu tărie pe Hristos, având un suflet cinstit şi curajos. Tradiţia primelor secole, menţionată şi de scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea, spune că Toma a evanghelizat India, unde a şi suferit moarte de martir. Creştinii sirieni din Malabar susţin că Sfântul Apostol Toma i-a creştinat şi pe ei şi a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lângă Madras. Moaştele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa, după unii în anul 165, iar după alţii în 394.

APOCALIPSA. În secolul al XX-lea s-a descoperit "Apocalipsa lui Toma", scriere care înainte era cunoscută doar fragmentar. Despre acest text atribuit lui Toma, prof. dr Remus Rus scrie într-un studiu: "Apocalipsa lui Toma este unul dintre textele apocaliptice apocrife atribuite unor persoane proeminente din perioada nou-testamentară. Spre deosebire de Apocalipsa lui Petru şi Pavel, care prezenta vizionar lumea viitoare, prezentul text se conturează ca o profeţie eshatologică, conţinutul ei fiind descoperit lui Toma de Mântuitorul, care se identifică pe Sine ca «Fiu al lui Dumnezeu Tatăl... şi Tată al tuturor duhurilor». Apocalipsa lui Toma a fost condamnată, alături de cea a lui Pavel şi Ştefan, în secolul al VI-lea, în Decretul gelasian".

CARTEA. Informaţii despre altă scriere, numită "Cartea lui Toma sau Cartea lui Toma Atletul", aflăm tot din articolul profesorului Rus. Cartea amintită a fost descoperită în 1945-1946, în colecţia de scrieri gnostice de la Nag Hammadi - Chenoboskion în Egiptul de Sus. "Existenţa acestei scrieri nu este atestată în literatura creştină primară. Data scrierii acestei cărţi este plasată în prima parte a secolului al IV-lea". Cartea lui Toma este un dialog între Iisus cel Înviat şi Iuda Toma.  

EVANGHELIA DUPĂ TOMA. Acest text evanghelic apocrif a fost scris în greacă, datând din jurul anului 150. Din textul original s-a păstrat un fragment, descoperit la Oxyrhyncus. În 1945-1946 a fost descoperită la Nag Hammadi în Egiptul de Sus, versiunea integrală a Evangheliei amintite, în traducere coptă. Evanghelia după Toma se păstreaza la Muzeul Coptic din Vechiul Cairo, versiunea coptă datând din jurul anului 400.

Istoricii Bisericii şi descoperirile

Despre faptele Sfântului Apostol Toma se găsesc informaţii într-o carte apocrifă care relatează despre călătoriile sale misionare în India. Există, de asemenea, detalii şi despre "pătimirile lui Toma". Textul original s-a păstrat în greacă şi siriacă, dar sunt şi versiuni în armeană, etiopiană, latină şi slavonă. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, cartea "Faptele lui Toma" era considerată fără temei istoric, dar descoperirile de la Taxila au răsturnat convingerile. Acolo s-au găsit monezi cu chipul regelui Gondofornes, pe care l-a vizitat Apostolul Toma în jurul anului 40 d. Hr. În orice caz, istoricii bisericeşti cred în unanimitate că Sfântul Toma a avut activitate misionară în India. Ipolit, Isidor de Sevillia, Dorotei, episcopul Tyrului, Sf. Grigorie de Nazianz, Ieronim îl consideră pe Sf. Toma, "Apostol al Indiei".