Ateneul Român, templul din Grădina Episcopiei

Un obiectiv de o deosebită importanţă, atât pentru Bucureşti cât şi pentru România, şi unul dintre cele mai frumoase edificii de acest gen din lume, care s-a dorit a fi, încă de la început, un palat, un templu al culturii şi un reper arhitectural, este Ateneul Român. Construită între anii 1886-1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron, clădirea Ateneului a fost înălţată pe un teren care aparţinuse pe la 1730 familiei Văcărescu. Mihail Cantacuzino, spătar al Munteniei, considerat, totodată, drept primul arhitect român, a construit aici o biserică, dăruită Episcopiei Râmnicului, şi o şcoală în care copiii erau învăţaţi cântări bisericeşti. În chiliile din jurul şcolii, care a funcţionat până în 1848, s-a regăsit prima manufactură a Bucureştilor care producea lumânări din ceară albă. În timp, biserica şi şcoala au fost distruse, iar pe locul acestor aşezăminte a fost amenajată, în 1872, o grădină cunoscută sub denumirea de Grădina Episcopiei. Constantin Bacalbaşa aminteşte în volumul “Bucurescii de altădată” de înfăţişarea acestui loc în anul 1871: “Grădina Ateneului nu exista şi nici Palatul Ateneului. Exista, în locul Ateneului, un început de biserică şi Metohul Episcopiei de Râmnicu Vâlcea. De aceea, locul se numea «La Episcopie», iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu, casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea – plantată, primind numele de Grădina Episcopiei. Pe locul Episcopiei s-au săpat temeliile circului. Multă vreme s-au văzut în Bucureşti fundaţiile foarte solid zidite, până ce, prin marea stăruinţă a lui Constantin Esarcu, s-a pus la cale zidirea actualei clădiri a Ateneului Român”.

Societatea Equestra Română începuse construcţia unui circ în 1874 dar clădirea n-a mai fost vreodată zidită. Înfiinţată în 1865, de către Constantin Esarcu, Societatea Ateneul Român a organizat chiar şi o loterie publică pentru construirea unui edificiu “destinat Artei şi Ştiinţei, care să fie monumental”. Astfel, la Teatrul Naţional a fost organizat un bal, în seara de 30 noiembrie 1855, în urma căruia sunt vândute 12.300 de bilete de loterie a câte un leu fiecare. Atunci a fost lansată lozinca “Daţi un leu pentru Ateneu!”. Extragerea biletului câştigător al Loteriei a avut loc în grădina Cişmigiu pe 22 mai 1886. Lozul cel mare, în valoare de 75.000 de lei, era semnat de Nicolae Kreţulescu şi de Constantin Esarcu. După ce fondurile necesare au fost adunate, Societatea Ateneul Român a cumpărat de la Societatea Equestra Română terenul de pe strada Episcopiei nr 6, precum şi materialele necesare ridicării edificiului. Astfel, pe temeliile “pregătite pentru un circ cu manegiu de cai” după cum arată arhitectul francez Albert Galleron, a fost înălţată clădirea Ateneului Român, un edificiu inspirat la exterior din vechile temple greceşti, impresionant prin eleganţă. Sala, a cărei acustică este excepţională, redă, într-o succesiune de 25 de imagini, episoade ale istoriei poporului român, într-o frescă realizată cu măiestrie de pictorul Costin Petrescu. Sub forma amfiteatrelor greco-romane, indiferent din ce unghi priveşti spre scenă, vizibilitatea este foarte bună. Orga Ateneului Român a fost instalată în 1939 cu ajutorul lui George Enescu. Aşadar, în urmă cu 126 de ani, în inima Bucureştilor, prin subscripţie publică, a fost construit un templu al culturii care, încă de la început, a adus în prim-plan opere, personalităţi şi evenimente de importanţă la nivel naţional şi internaţional.