x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Au dispărut 40 de volume din Dosarul “Telepatia”

Au dispărut 40 de volume din Dosarul “Telepatia”

12 Oct 2014   •   18:11
Au dispărut 40 de volume din Dosarul “Telepatia”

Dosarul “Telepatia” este rezultatul unei făcături judiciare, prin omiterea unor probe obţinute de către DNA, despre care judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, deşi au ştiut, au preferat să considere că nu sunt relevante”. Lumeajustiţiei.ro susţine că este vorba de dispariţia de la Dosarul “Telepatia” a 40 de volume cuprinzând documente furnizate DNA, la cererea acesteia, în 2008, de către AVAS şi ADS, cu privire la cele câteva sute de privatizări efectuate în perioada 2002-2007 prin metoda “raportului de evaluare simplificat”. Imensa documentaţie (40 de volume) oferită la cerere parchetului anticorupţie relevă faptul că cele 40 de privatizări făcute de ADS în perioada 2002-2007 – printre care s-a numarat şi privatizarea ICA – au fost făcute în maniera identică, prin procedura simplificată, în baza HG 500/1994 care stabilea un mod de evaluare administrativa a patrimoniului societăţilor, pornind de la situaţia contabilă, pentru ca în funcţie de valoarea societăţii se stabilea preţul de pornire al pachetului de acţiuni. Deşi în toate celelalte 39 de privatizări identic efectuate de ADS în baza HG 500/1994 procurorii DNA au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale, numai în cazul ICA - “Dosarul Telepatia” procurorii DNA Emilian Eva şi Doru Ţuluş au văzut infracţiuni. Emilian Eva face în momentul de faţă obiectul unei plângeri penale aflate în lucru la DNA, potrivit precizărilor făcute pentru Jurnalul Naţional.

Au dispărut 40 de volume din Dosarul “Telepatia”

Procurorii cauzei i-au cerut specialistei DNA, Aurelia Nicolae, să scoată un imens prejudiciu de peste 60 milioane euro, fără să-i ofere acesteia şi documentaţia (cele 40 de volume) primite de la ADS şi AVAS. Această documentaţie, dacă ar fi fost folosită, ar fi putut să înlăture ideea de prejudiciu, fiind evident că formula de calcul a preţului acţiunilor ICA a fost legală, identică cu cea folosită în restul privatizărilor similare.

Judecătorii CAB au refuzat să facă lumină şi au respins cererea de aducere la dosar a celor 40 de volume ascunse de DNA.

 În cadrul apelului soluţionat de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea, la data de 31 iulie 2014, inculpatul Dan Voiculescu a solicitat în apărare ca instanţa să dispună prin adresă obligarea DNA să prezinte cele 40 de volume lipsa de la dosar, pentru a se dovedi inexistenţa prejudiciului, dar şi dubla măsură a DNA, care a dat NUP în celelalte 39 de cazuri de privatizări ale ADS, dar numai în dosarul ICA a văzut infracţiuni. De asemenea, Dan Voiculescu a solicitat Curţii de Apel Bucureşti să oblige DNA să prezinte şi volumele primite de la AVAS, referitoare la 65 de note de privatizare efectuate în aceeaşi perioadă, în baza aceleiaşi HG 500/1994, dispărute şi ele de la dosar, pentru a demonstra instanţei că şi în aceste situaţii DNA a dat soluţii de neîncepere a urmăriri penale, considerând că procedura de privatizare folosită a fost legală.

Suprinzător, prin încheierea din 4 august 2014, judecătorii CAB Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea au dispus: “Respinge în temeiul art. 100 alin. 4, lit. A Cod procedura penală cererea de reîntregire a dosarului de urmărire penală cu 40 de volume ce conţin copii ale notelor de privatizare ale societăţilor privatizate în perioada 01.02.2002 – 13.12.2007... a căror valoare de ofertă a fost estimată prin raport de evaluare simplificat, ca neavând relevanţă în prezenta cauză”.

Uluitor! - Judecătorii CAB au considerat, fără să verifice celelate privatizări identice, că în toate trebuia să se dea condamnari, indiferent de legea în vigoare

Respingerea acestor probe de către instanţă relevă faptul că judecătorii cauzei nu au fost interesaţi să afle de ce în celelalte privatizări DNA a văzut totul “OK”, dar în cazul ICA a văzut infracţiuni, în condiţiile în care principalele acuzaţii în dosar vizau tocmai legalitatea privatizării ICA.

Mai mult, în decizia de condamnare din “Dosarul Telepatia” - ICA, care a suscitat critici majore în societate, datorită execuţiei judiciare, a modului în care s-au respins toate probele şi s-a judecat la urgenţă pe timp de vacanţă judecătorească doar acest dosar, judecătorii Bogdan şi Mihalcea şi-au permis să afirme că în toate celelalte privatizări efectuate prin aceeaşi metodă a raportului de evaluare simplificat dată de HG 500/1994 ar fi trebuit să se dea condamnări. Este uluitoare această apreciere a celor doi judecători, formulată în condiţiile în care nu au catadicsit să ceara cele 40 de volume de la DNA. Probabil, însă, că prin aceasta motivare uluitoare cei doi judecători au dorit să-şi justifice condamnările date în cazul privatizării ICA.

Iată ce au afirmat în motivarea deciziei de condamnare cei doi judecători: “La acest moment trebuie analizat şi aspectul invocat de fiecare dintre inculpaţi cu privire la privatizarea în acelaşi mod a altor 40 de societăţi comerciale ce se aflau în portofoliul ADS şi a altora care se aflau în portofoliul AVAS, privatizări ce au fost analizate de către organele de cercetare penală şi considerate a fi legale, procedurile penale fiind finalizate prin soluţii de netrimitere în judecată... Curtea constată că circumstanţele exacte ale acestor privatizări nu sunt cunoscute, în cazul de faţă detaliile fiind cele care conduc la stabilirea situaţiei de fapt în mod concret, iar în lipsa unei cunoaşteri exact a acelor circumstanţe nu se poate realiza o comparaţie între acest caz şi celelate situaţii menţionate. Însă trebuie arătat că în măsura în care acele procese de privatizare ar fi fost realizate în acelaşi mod ca privatizarea din prezenta cauză, fără a contesta validitatea acelor soluţii din motivele arătate anterior, Curtea consideră că în orice situaţii identice cu cea din cauza de faţă soluţia care s-ar fi impus ar fi fost aceea ce urmează a fi adoptată prin prezenta decizie”.

Iată prin urmare cum instanţa, în necunoştiinţă de cauza generată de propriul refuz de reîntregire a dosarului, şi ignorând prevederile HG 500/1994 care stabileau cum se făceau în 2002-2007 privatizările, a considerat că s-ar fi impus trimiteri în judecată şi condamnări în toate cazurile similare cu privatizarea ICA!

×
Subiecte în articol: dosarul telepatia