Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi se pare o dileală la cap. Deşi am şi posibilităţi financiare suficiente, şi eventual acces peste rândul de snobi la zisele saloane, mă tund şi mă bărbieresc, cam de când ne-am mutat în Rahova, cu foarte rare excepţii, la Mario&Ella. Este o (un) frizerie/coafor de cartier de la parterul unui bloc comunist, dotat(a) civilizat, curat(ă), care aparţine unui mic industriaş simpatic şi respectuos care a făcut primii bani adevăraţi după Revoluţie vânzând (la propriu) gogoşi. E locul unde nu stau la coadă (sunt programat perpetuu) şi unde, după caz, nea Aurică (mai des) şi doamna Nina (mai rar) ştiu exact ce să scoată dintr-o faţă de grătar de mici.
Amândoi sunt frizeri(ţă) cu mână şi experienţă adevărată de pe vremea lu nea Nicu, amândoi s-au adaptat (fără fiţele vânturate-n zilele noastre) la cerinţele şi pretenţiile democraţiei lu' peşte fript, amândoi îşi fac meseria remarcabil. Nea Aurică e, ca imagine şi talent, definiţia frizerului: ţigan (ho, activiştilor civici, nu săriţi, e apreciativ, nu discriminator!), dat cu briantină, ghiuluri pe degete, cămaşă şi cravată sub halat, realmente impecabil. Nu mă lasă să mă ridic de pe scaun, poa' să pice guvernul în direct, până nu termină lucrarea: tuns, bărbierit, spălat pe cap, frecţie, uscat, spumă, fixativ, ceară de luciu. Pe lângă el, ăştia alde Dârţă au întinat nobilele idealuri ale frizeriei. Voi cum vă mişcaţi în povestea cu foarfece?
UPDATE: Dat fiind că prima ştire jurnalului Antenei 3, care tocmai se difuzează, este despre reţinerea permisului de conducere al Monicăi Columbeanu, cred că, totuşi, trebuie să-mi fac o programare la Vali Dârţă. Jenico, pregăteşte odată costumul pepit cu vărzucă la gât pentru şuviţele alea de care vorbeam!
mai mult pe blogul lui Victor Ciutacu - Vorbe grele
