Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAŞI TIMIZI ● Mijloacele de deplasare eco, imposibil de folosit
Un mijloc de transport foarte sănătos şi foarte popular în ţările
civilizate, bicicleta este un adevărat coşmar pentru români. Sînt
practic imposibil de folosit pe străzile oraşelor şi nici în parcuri
nu-i prea sigur să te aventurezi pe două roţi.
PAŞI TIMIZI ● Mijloacele de deplasare eco, imposibil de folosit
Un mijloc de transport foarte sănătos şi foarte popular în ţările civilizate, bicicleta este un adevărat coşmar pentru români. Sînt practic imposibil de folosit pe străzile oraşelor şi nici în parcuri nu-i prea sigur să te aventurezi pe două roţi.
Vă vine să credeţi sau nu, în Olanda există o bicicletă pentru fiecare locuitor, adică 16 milioane de biciclete – în Amsterdam există 630.000 de biciclete la 780.000 de locuitori, iar Danemarca se mîndreşte cu peste 4,3 milioane de biciclete la 5,4 milioane de locuitori, plus 10.000 km de piste pentru biciclişti. În capitala Copenhaga costă 3 euro pe zi să împrumuţi o bicicletă. Vesticii folosesc vehiculele pe două roţi pentru orice: să meargă la serviciu, să meargă la cumpărături, să se plimbe, să facă drumeţii în afara oraşelor. Edilii locali din toate aceste ţări au reacţionat imediat la nevoile bicicliştilor, amenajînd kilometri întregi de piste. Suficient de late cît să încapă şi cîte cinci biciclişti unul lîngă altul pe un sens, pistele străbat toate oraşele din vest şi sînt folosite la capacitate maximă.
CALVAR. În România, a merge pe bicicletă este un calvar. După ce ani întregi administraţia locală a fost criticată că nu face piste, Primăria Capitalei, condusă de Adriean Videanu, a făcut astfel de piste, prezentîndu-le drept mari realizări. Jurnalul Naţional a scris la momentul respectiv cît s-au îmbogăţit unii constructori din aceste afaceri. Utilitar, aceste piste sînt impracticabile. Nu există loc suficient să mergi pe ele, multe reduc de tot spaţiul pentru pietoni, astfel încît oamenii care merg pe jos nu mai au pe unde să circule. Alte piste au fost construite pe locul unde înainte bucureştenii îşi lăsau maşinile. Lipsa de locuri de parcare, dar şi lipsa de educaţie fac ca mulţi şoferi să-şi lase maşinile chiar pe aceste piste. Nici plimbările prin parcuri nu sînt foarte sigure. Cîinii comunitari sînt la datorie şi atacă bicicliştii, iar un conflict poate izbucni oricînd cu maneliştii deranjaţi că nu se pot plimba zece unul lîngă altul, ocupînd astfel toată aleea. Bicicleta nu poate fi folosită nici pentru a te deplasa la serviciu. A te aventura pe două roţi prin traficul marilor oraşe este sinucidere curată şi puţini au curajul să o facă. În plus, nu există piste în tot oraşul, aşa că la un moment dat poţi fi tentat să iei mijloacele de transport în comun. În vest, acest lucru e posibil. Trebuie achitat doar un bilet în plus, pentru bicicletă. La noi este interzis. Atît în mijloacele de transport de suprafaţă, cît şi în metrou. Chiar dacă nu ar fi aşa, ar fi imposibil să te urci cu bicicleta în autobuzele doldora de români sau în metrourile ticsite.
PIAŢA ESTE ÎN CREŞTERE. Cu toate acestea, piaţa de profil este în creştere. Un studiu efectuat în primăvară de asociaţiile de biciclişti din toată ţara arată că piaţa din domeniu se dublează de la an la an. Oficial, 300.000 de biciclete se vînd în fiecare an în România. Numai în Bucureşti sînt în momentul de faţă 30 de magazine de specialitate, în afară de standurile din hipermarketuri, sînt şi patru centre de închiriat. Bicicletele sînt cumpărate pentru persoane cu vîrste între 3 şi 45 ani, cu o pondere mai mare pentru cei de 25-35 de ani. Se vînd şi biciclete al căror preţ variază între 250 şi 900 RON. Pentru adulţi, o bicicletă poate porni de la 1.200 RON şi ajunge la 7.000 RON.
Mulţi bucureşteni îşi cumpără o bicicletă pentru a face mişcare, pentru slăbit, adică pentru a se menţine în formă, şi nu pentru a merge neapărat în Bucureşti pe aşa-zisele piste de biciclişti ocupate de maşini parcate pe trotuare.
Citește pe Antena3.ro
