Cât timp mai avem pentru a ne salva?

“Un avertisment sever în legătură cu agravarea dezechilibrelor”,”O carte care nu ne linişteşte”,”O carte care ne dă insomnii”, “O carte despre o criză amânată vreme de douăzeci de ani”. Acestea sunt aprecierile formulate în cadrul masei rotunde organizată la Fundaţia Europeană Titulescu şi consacrată lansării noii cărţi a lui Lester R. Brown “Lumea pe marginea prăpastiei. Cum să prevenim colapsul ecologic şi economic”, apărută recent la Editura Tehnică.

Personalitatea şi activitatea acestui autor despre care fostul preşedinte al Statelor Unite, Bill Clinton, spunea că ”ar trebui, cu toţii, să ascultăm sfatul său”, în mod deosebit, semnificaţiile noii sale lucrări au fost evidenţiate în alocuţiunea domnului Ion Iliescu: “Obiectivul cărţii lui Lester Brown este încercarea de a da răspuns la întrebarea Cât timp mai avem şi ce este de făcut pentru a salva civilizaţia?”

Întrebare, mai mult, provocare lansată acum 40 de ani prin demersurile Clubului de la Roma, pe linia cărora se înscrie şi Lester Brown. Din păcate, la patru decenii după semnalele Clubului de la Roma în ceea ce priveşte deteriorarea raporturilor: societate-mediu-resurse naturale , constatăm că impactul lor la nivelul deciziei politice este 0, în sensul că lucrurile nu s-au schimbat în bine, ci, dimpotrivă, s-au agravat. Un singur exemplu este edificator: da din 1988 se ajunsese la limita suportabilă a resurselor,în 2007 consumul depăşea cu 50% resursele planetei. “ În prezent- remarca domnul Ion Iliescu- avem nevoie de o planetă şi jumătate pentru a satisface nevoile umane.” “De unde concluzia lui Lester Brown că declinul global al sistemelor naturale de susţinere a economiei, declinul ecologic care va conduce la declinul economic şi social este deja în plină desfăşurare.” În context, a fost evidenţiată paralela sugestivă pe care Lester Brown o face între actuala criză şi declinul unor civilizaţii din trecut. “Colapsul economic şi social a fost întotdeuna precedat de o perioadă de declin al mediului înconjurător: în cazul civilizaţilor sumeriene - saturarea solurilor irigate; în cazul civilizaţiei maya - defrişarea pădurilor de pe versanţii munţilor. Acum, avem o economie care îşi distruge sistemele naturale de susţinere şi care ne-a dus pe cale declinului şi a colapsului. Ne aflăm periculos de aproape de marginea prăpastiei.”

Incitante sugestii de lectură a cărţii a formulat domnul Ion Iliescu referitor la managementul actual al economiei globale, bazată pe mecanismele pieţei care “este la anaghie”. Cauza fiind aceea că “gândirea economică şi politică modernă acordă puţină atenţie pragurilor sustenabile de productivitate ale sistemelor naturale ale Pământului, fiind puţin sincronizată cu ecosistemul de care depindem şi care ne apropie de colaps.”

În fapt,remarca domnul Ion Iliescu, avem de-aface cu o criză care a fost amânată 20 de ani. “ În 1989, prăbuşirea sistemului socialist s-a datorat ignorării rolului pieţii; acum, după 20 de ani, asiatăm la falimentul fetişului pieţii, prin ignorarea rolului statului.”

În ceea ce priveşte Planul B, propus de Lester Brown petru salvarea civilizaţiei, acesta are 4 componente:1. O masivă reducere a emisiilor de carbon cu 80% până în anul 2020:2-Stabilizarea populaţiei la maximum 8 miliarde până în anul 2040;3. Eradicarea sărăciei; 4. Refacerea pădurilor, a solurilor, apelor şi a bancurilor piscicole. “Pentru salvarea civilizaţiei- a conchis domnul Ion Iliescu-, este necesară o schimbare radicală a pericolelor reale cu care se confruntă omenirea la acest început de secol şi adaptarea la nivelul factorilor de decizie atât în plan naţional. Cât şi al organismelor mondiale(şi, fără îndoială,şi al marilor companii multinaţionale). A măsurilor necesare pentru evitarea colapsului şi a prăbăuşirii civilizaţiei- sugerate şi în PLANUL B-propus de Lester Brown”.

Discuţiile aplicate asupra ideilor şi proiectelor cărţii, la care şi-au prezentat punctele de vedere prestigioşi reprezentanţi ai mediului academic, ştiinţific şi universitar, diplomaţi şi publicişti, s-au concentrat asupra componentei economice propriu-zise, problematicii ecologice şi componentei socio-umane. În acest sens, am reţinut ideea unui model de dezvoltare economică şi de dezvoltare durabilă, care să depăşească impasul la care s-a ajuns prin subordonarea dezvoltării intereselor financiar bancare şi, prin aceasta, “tendinţa de a face totul pe termen scurt”.

Nu vom ieşi din ”falimentul economiei virtuale, creat de bănci” decât printr-un model de dezvoltare, “care să depăşească tentaţia profitului economic cu orice preţ, tentaţie care se răsfrânge asupra repartizării resurselor şi asupra deciziei politice în general”- a fost o idee inicitantă, cu trimitere directă la situaţia actuală a economiei şi societăţii româneşti, a dezbaterii.