Da! Emil Boc e foarte prezidenţiabil! Dac-a spus-o Băse, înseamnă c-aşa e. “Omul ăsta a scos ţara din criză, sacrificându-şi, practic, simpatia electoratului”, a spus, aproximativ, Omul Negru de la Cotropeni. Pardon. Cotroceni. Daaa. “Şi marmota învelea ciocolata-n staniol”. Îl şi vedem pe domnul electorat alergând la secţia de votare ca să-l voteze repede pe salvatorul neamului românesc, dis-de-dimineaţă, să nu se-nchidă, să nu rămână Boc nevotat. Îmbulzindu-se, certându-se pe ştampile, plângându-se că se stă prea mult în cabina de votare, ca şi cum cineva ar mai avea dubii, n-ar şti pe cine să voteze.
Dar, de fapt, de ce l-am mai vota pe Boc sau pe altcineva dacă ţara asta tot e scoasă din criză? Ce rost mai are toată clasa politică dacă noi suntem scoşi din crize şi băgaţi la reanimare pe perfuzii? Ba nu, gata, că de fapt am ieşit şi din reanimare, acuma suntem băgaţi pe salon, fără perfuzii, doar cu buzunarele doldora de “cinci lei”, de-o atenţie, de-o măslină? Şi, de fapt, dacă Boc a scos ţara din criză, de ce nu ne externează pe toţi şi de ce nu ne trimit la casele noastre, decrizaţi şi liniştiţi? Ce rost mai au declaraţiile politice, toc-şourile politice şi ce rost a mai avut declaraţia celui mai Om dintre Oamenii noştri, “Daţi-mi ţara asta pe mână şi eu o scot la liman”? Păi ce să mai scoată la liman dacă ea e deja scoasă? La liman.
De ce ţine atât de mult cel mai Prim Om al Ţării să fie premier, dacă ţara e operată şi pusă pe picioare? Eu propun ca ţara noastră să fie pusă la Gazeta de Perete a Lumii la categoria “ţări scoase la liman”, ca să vadă şi alţii cum se face, să nu ţinem secretul doar pentru noi. N-ar fi frumos, n-ar fi colegial să procedăm aşa, faţă de prietenele noastre din alte zone geografice, mai puţin favorizate (Germania, SUA, Marea Britanie, Japonia) să fim doar noi scoşi din crize.
Pe logica “Boc a scos ţara din criză”, mă-ntreb acum de ce mai sunt şomeri în ţară, de ce mai sunt pensionari care n-au de-o apă plată, de ce mai sunt părinţi care nu-şi trimit copiii la şcoală pentru că n-au bani, de ce mor oamenii cu zile în spitale, de ce profesorii de şcoală generală şi de liceu mai dau meditaţii particulare ca să-şi rotunjească veniturile, de ce asistentele medicale mai vin pe la domiciliul omului şi-i mai fac câte o perfuzie furată din spital, ca să-şi mai facă rost de un “zece lei”.
Asta e România pe care a lăsat-o cel mai Emil dintre Boci, cu acceptul celui mai Băsist dintre Traiani. Să ne fie de bine!