Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru mulţi, o eclipsă de Lună nu e considerată un eveniment aparte.
"Ai la eclipse de lună câte vrei într-o viaţă", se spune, trimiţându-se
acest fenomen într-un nemeritat derizoriu. Alţii însă nu-şi bat capul
cu "mulţii". Ei îşi urmează curiozitatea şi se duc să stea cu ochii-n
stele. La urma urmei, o eclipsă, fie ea şi "banală", de Lună e un
spectacol. Orice ar spune "mulţii".
Pentru mulţi, o eclipsă de Lună nu e considerată un eveniment aparte. "Ai la eclipse de lună câte vrei într-o viaţă", se spune, trimiţându-se acest fenomen într-un nemeritat derizoriu. Alţii însă nu-şi bat capul cu "mulţii". Ei îşi urmează curiozitatea şi se duc să stea cu ochii-n stele. La urma urmei, o eclipsă, fie ea şi "banală", de Lună e un spectacol. Orice ar spune "mulţii".
Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" a fost deschis de la nouă seara, 20 februarie, până la şase dimineaţa a doua zi. (Normal!!!). Tineri. Foarte mulţi. Părinţi cu copii dând explicaţii. Specialişti. Amatori, pasionaţi de astronomie. Toţi celebrează eclipsa, lungindu-şi gâturile spre cerul nopţii, care, norocoasă situaţie, e senină-prună. Două aglomerări umane te anunţă unde sunt cozile la văzut. E o aglomerare sus, în cupolă, şi o altă aglomerare pe terasă. Unde vrea omul, acolo se duce. De obicei, omul vrea şi acolo, şi acolo. Pe terasă sunt două cozi. Coada la Saturn şi coada la Lună. Se stă dezorganizat la coadă la Saturn. Un telescop despre care auzim că e ultimă achiziţie ne oferă privilegiul de a-l vedea pe superbisimul Saturn, şi inelele lui, dodoloţ ca un pepene modificat genetic.
LUMINÅ… Un cameraman anunţă mulţimea că o să aprindă lumina: "O să aprind lumina". "Oooo, nuuuu." Zbaf, o lumină puternică ne chiorăşte instantaneu. Se aud comentarii răutăcioase. Omul face focus pe feţele privitorilor. Lumina e colosală şi nu mai eşti bun de nimic. Adevărul e că ingrată mai e şi meseria asta de cameraman. Mai ales noaptea. La coadă la Lună doi tineri se pupă şi plescăie romantic. E frumos. Mă gândesc că, într-un fel aparte, ăsta e modul lui de a-i dărui luna de pe cer iubitei sale: sus, pe terasă, la Observatorul Astronomic, în timpul unei eclipse de lună. Păi nu?
Mai e puţin şi eclipsa e totală. Ne holbăm curioşi la discul lunii, gata-gata să dispară în umbra Pământului. Câte unii întârzie mai mult la telescop, dar ceilalţi îi înţeleg tacit, deşi sunt nerăbdători să vadă şi ei. Nu poţi să dai omul la o parte ca să-ţi satisfaci tu curiozităţile tale primare, nu? În cupolă, un specialist stă sub un telescop enorm şi explică ce şi cum. Te urci pe o scăriţă şi de acolo te holbezi la Lună, care acum apare mare de tot, portocalie şi cu pete negre. "Nimic spectaculos", zice unul coborând de pe scăriţă dezamăgit. "Depinde ce credeaţi c-o să vedeţi", îi zice specialistul uşor iritat. Dacă nici faptul că eşti la o aruncătură de băţ de Lună nu e spectaculos, mă gândesc că pentru acesta, nimic nu mai poate prezenta interes.
Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" a fost deschis de la nouă seara, 20 februarie, până la şase dimineaţa a doua zi. (Normal!!!). Tineri. Foarte mulţi. Părinţi cu copii dând explicaţii. Specialişti. Amatori, pasionaţi de astronomie. Toţi celebrează eclipsa, lungindu-şi gâturile spre cerul nopţii, care, norocoasă situaţie, e senină-prună. Două aglomerări umane te anunţă unde sunt cozile la văzut. E o aglomerare sus, în cupolă, şi o altă aglomerare pe terasă. Unde vrea omul, acolo se duce. De obicei, omul vrea şi acolo, şi acolo. Pe terasă sunt două cozi. Coada la Saturn şi coada la Lună. Se stă dezorganizat la coadă la Saturn. Un telescop despre care auzim că e ultimă achiziţie ne oferă privilegiul de a-l vedea pe superbisimul Saturn, şi inelele lui, dodoloţ ca un pepene modificat genetic.
LUMINÅ… Un cameraman anunţă mulţimea că o să aprindă lumina: "O să aprind lumina". "Oooo, nuuuu." Zbaf, o lumină puternică ne chiorăşte instantaneu. Se aud comentarii răutăcioase. Omul face focus pe feţele privitorilor. Lumina e colosală şi nu mai eşti bun de nimic. Adevărul e că ingrată mai e şi meseria asta de cameraman. Mai ales noaptea. La coadă la Lună doi tineri se pupă şi plescăie romantic. E frumos. Mă gândesc că, într-un fel aparte, ăsta e modul lui de a-i dărui luna de pe cer iubitei sale: sus, pe terasă, la Observatorul Astronomic, în timpul unei eclipse de lună. Păi nu?
Mai e puţin şi eclipsa e totală. Ne holbăm curioşi la discul lunii, gata-gata să dispară în umbra Pământului. Câte unii întârzie mai mult la telescop, dar ceilalţi îi înţeleg tacit, deşi sunt nerăbdători să vadă şi ei. Nu poţi să dai omul la o parte ca să-ţi satisfaci tu curiozităţile tale primare, nu? În cupolă, un specialist stă sub un telescop enorm şi explică ce şi cum. Te urci pe o scăriţă şi de acolo te holbezi la Lună, care acum apare mare de tot, portocalie şi cu pete negre. "Nimic spectaculos", zice unul coborând de pe scăriţă dezamăgit. "Depinde ce credeaţi c-o să vedeţi", îi zice specialistul uşor iritat. Dacă nici faptul că eşti la o aruncătură de băţ de Lună nu e spectaculos, mă gândesc că pentru acesta, nimic nu mai poate prezenta interes.
Citește pe Antena3.ro
