Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tocmai în aceste zile, când Centrul de Transplant din cadrul Spitalul "C.I. Parhon" Iaşi împlineşte 10 ani de la efectuarea primului transplant renal din Moldova, activitatea în unitatea medicală este ameninţată cu desfiinţarea. Deja fondurile pentru transplant au fost reduse într-o primă fază la jumătate, conform spuselor directorului spitalului, prof. dr Adrian Covic. Mai mult, "Parhonul", unul dintre cele mai importante spitale din Moldova, riscă să-şi sisteze întreaga activitatea în ultimele luni ale acestui an. Deşi unic în regiune în ceea ce priveşte tratarea afecţiunilor renale grave, spitalul, care este un important centru de transplant, nu mai are bani nici măcar pentru salarii, că de furnizori nici nu mai poate fi vorba.
În contractul încheiat la începutul anului între Spitalul "Parhon" şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate au fost prevăzuţi bani pentru primele trei trimestre ale acestui an, urmând ca restul să vină în urma unei rectificări care, din păcate, nu a mai avut loc.
După ce a participat la şedinţa Consiliului de Administraţie al Spitalului "C.I. Parhon", primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, s-a declarat nemulţumit faţă de intenţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Guvernului de a nu face nici o rectificare a bugetului prin care să asigure finanţarea spitalului.
Suma alocată, în valoare de 17 milioane de lei, a fost cheltuită în totalitate, iar acum spitalul este în imposibilitatea de a plăti şi salariile pentru lunile noiembrie şi decembrie. "CJAS nu mai dă nici un ban pentru ultimele două luni ale anului. Mai mult, a transmis spitalului să folosească veniturile proprii, însă acestea sunt nesemnificative, de doar 3%-5% din veniturile totale. Este inadmisibil ca Guvernul să lase spitalele fără fonduri. Voi trimite adrese şi ministrului Sănătăţii, şi şefului Casei Naţionale de Sănătate", a spus primarul Nichita.
Spitalul "Parhon" nu s-a mai confruntat cu o astfel de situaţie asemănătoare de la înfiinţare, în 1943, şi până acum. Grav este faptul că, nemaifiind bani, mii de bolnavi care-şi găseau vindecarea la această unitate vor trebui să caute tratament prin cine ştie ce alte judeţe cu spitale mai avute. Numai în 2009, la "Parhon" au fost trataţi, în regim de spitalizare de zi, peste 14.000 de pacienţi, iar alţi 7.000 au fost internaţi în unitatea cu 206 paturi.
Însă domeniul de excelenţă al unităţii spitaliceşti este transplantul renal. În ultimii zece ani, la Centrul de Transplant Renal au beneficiat de asemenea intervenţie 95 de pacienţi, printre care s-au numărat şi patru copii. Întrucât costul îngrijirii dializaţilor este mult mai mare decât al efectuării transplanturilor, în ultimii ani s-au economisit 500.000 de euro, bani care s-ar fi cheltuit dacă pacienţii în cauză ar fi continuat şedinţele de dializă.
Alături de impactul economic, nu trebuie uitat cel social, transplantul renal oferind şansa la o viaţă normală pacienţilor, pentru că aceştia nu mai sunt condiţionaţi de şedinţele de dializă ce trebuie efectuate de minimum trei ori pe săptămână. Elevi, studenţi, profesori, programatori, economişti, dar şi oameni fără nici un venit sunt pacienţi care, pe parcursul acestor zece ani, au beneficiat de transplant renal la "Parhon".
Pentru a realiza beneficiile activităţii de transplant renal este sufiecient să exemplificăm povestea unuia dintre primii pacienţi supuşi unei asemenea intervenţii: Iulian Princovschi, de 30 de ani, era orb înainte de a face transplant din cauza complicaţiilor date de boala renală cronică. După ce a primit un rinichi de la tatăl său, bărbatul şi-a recăpătat progresiv vederea. Iar cazurile asemănătoare sunt nenumărate: şi Petru Vârlan, de 23 de ani, care provine dintr-o familie cu 15 persoane, a primit rinichi de la o soră care are, la rândul său, patru copii.
Din păcate, actualele măsuri de austeritate impuse de autorităţi îi lasă să moară pe pacienţii grav bolnavi. Pentru omul sărac, Guvernul Boc nu mai face nimic. Sunt oameni condamnaţi la suferinţă, dacă nu la moarte.
