x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Clanţa de la Ministerul de Interne

Clanţa de la Ministerul de Interne

de Petru Zoltan    |    26 Dec 2011   •   17:19
Clanţa de la Ministerul de Interne

Danut Buica unul dintre muncitorii din Bucuresti care a participat la evenimentele din 21-24 decembrie 1989, rememoreaza clipele de groaza prin care a trecut multimea strinsa in fata Comitetului Central (C.C.). In data de 22 decembrie, Buica impreuna cu un grup cinci-sase tineri au fost primii manifestanti care au patruns in sediul C.C. O zi mai tirziu avea sa fie impuscat in piciorul sting. S-a tratat acasa de teama sa nu fie arestat de securitate.

In dimineata zilei de 21 decembrie, muncitorii din fabricile bucurestene erau pregatiti sa participe la mitingul organizat in fata Comitetului Central, unde Nicolae Ceausescu urma sa

tina un discurs in fata multimii. Danut Buica isi aminteste ca in aceea zi la ora 6:30, maistrul sau, Ion Baicea, l-a anuntat ca urmeaza sa participe impreuna cu citiva muncitori din intreprindere la manifestatie. Au fost dotati cu materiale de propaganda: lozinci, flori, panouri cu fotografiile sotilor Ceausescu si steaguri. In fruntea muncitorilor de la IUPS Bucuresti, s-a asezat Ion Grosanu, secretarul de partid pe intreprindere, apoi au facut deplasarea spre sediul Comitetul Central. Buica povesteste cu lux de amanunte fiecare clipa petrecuta la miting: “Au vorbit doi sau trei membrii de partid care blamau evenimentele de la Timisoara, apoi a inceput sa vorbeasca Nicolae Ceausescu. La cateva minute dupa ce si-a inceput discursul s-a auzit o bubuitura. Toti manifestantii ne-am speriat foarte tare. Nimeni nu mai intelegea nimic. Tipete, urlete de panica, nu stiam unde sa fugim. S-a creat o impresie ca s-ar trage in noi exact ca la Timisoara.' In urma haosului creat, din balconul CC, Nicolae Ceausescu incerca sa linisteasca multimea : “Ce se intampla? Cetateni treceti la locurile voastre! Alo!, alo!, alo! …' Buica nu a stat pe ginduri sI a fugit cit l-au tinut picioarele pina la fabrica la care lucra, unde a povestit cele intimplate. Dar nimeni nu l-a crezut.

Baricada

Citeva ore mai tirziu, Buica a revenit in oras, unde domnea o stare de confuzie generala. In jurul orelor 17:30, in strada se aflau deja plutoanele de militari si scutieri. Protestatarii se inarmasera cu lozinici concepute pe moment, flori, luminari, suflet si curaj. Din zona hotelului Union se auzeau tot felul de zgomote. Buica s-a furisat pina acolo unde a constatat ca acel zgomot era produs de niste containere metalice, tirite de citiva tineri. “Am carat mese, scaune, gardul de la Dunarea, cosuri de gunoi pentru a face o baricada. Ni s-a alaturat un sofer cu camion pe care l-a asezat drept in baricada. Un alt sofer a adus o salvare pentru a nu mai trece nimeni. In fata baricadei erau postate cordoanele formate de scutieri si militie', povesteste Buica. Atunci oamenii strinsi la Union au inceput sa cinte Desteapta-te romane, apoi au pornit Hora Unirii. Se pare ca Dan Iosif a desenat pe asflat harta Romaniei mari. “Pina la urma s-a intrat cu taburile in baricada. La ora 23-24 un TAB a ramas suspendat PE baricada unde au murit oameni, s-a trecut cu taburile peste ei, lucruri care ne inversunau din ce in ce mai tare. Am ajuns la un moment dat sa ne batem parte in parte cu scutierii. Atunci am luat citeva bastoane in cap.' a mai spus Buica. In urma infernului dezlantuit in centrul Bucurestiul, Buica a fugit spre casa, in zona Militari.

“Era salopeta fiului ei care murise'

In dimineata zilei de 22 decembrie, Buica s-a prezentat la serviciu, la intreprinderea IUPS. La ora 8:00 a primit ordin sa se duca la magazia intreprinderii pentru a se imbraca in costumatia garzilor patriotice, apoi trebuia sa pazeasca curtea interioara a intreprinderii ca nu cumva angajatii sa se alature grupurilor de manifestanti care mergeau pe Bulevardul Armata Poporului spre Comitetul Central. “Dupa ce am fost instalat linga gard, maistrul a plecat de linga mine la ceilalti pentru a ii instrui. Am profitat de ocazie, am sarit gardul, mi-am rupt hainele patriotice de pe mine sI m-am alaturat celor care se indreptau spre CC', spune Buica. La intersectia de la APACA, protestatarii au fost intimpinati de tancurile si TAB-urile armatei, militari inarmati, iar deaspura lor survolau elicopterele. Buica sustine ca: “atunci ne-am asezat in genunchi cerindu-le indurare si oferindu-le de frica pachetele cu mincare, tigari si chibrituri, urmindu-ne in cele din urma traseul spre Comitetul Central. In dreptul spitalului Municipal o femeie plangand, a iesit de la spital cu o salopeta neagra plina de singe. Era salopeta fiului ei care a murise la Universitate cu o noapte in urma. Am luat acea salopeta am pus-o in virful steagului sI am dus-o in fata CC. Pe traseu in jurul orei 10 am auzit toti de moartea Generalului Milea'.

Asaltul asupra CC

In fata Comitetului Central erau adunati oameni din tot Bucurestiul. Dintr-un elicopter se aruncau manifeste pe care scria: “Cetateni! Opriti-va pina cind nu e prea tirziu!' Dupa citeva momente, in balconul CC si-au facut Nicolae si Elena Ceausescu, alaturi de staf. Buica povesteste ca in acel moment manifestantii au inceput sa-i huiduie si sa arunce spre ei cu betele de la steaguri si bite. Apoi au inceput sa scandeze “Jos tiranul!, Jos Comunismul!.'

In jurul orei 12:30, un elicopter a aterizat pe sediul C.C., iar dupa 5-10 minute a decolat in huiduielile multimii, care a inteles ca Ceausescu fugise cu acel elicopter. Atunci, multimea a inceput sa cinte: “Ole, ole Ceausescu nu mai e.' Dupa vreo ora, Buica impreuna cu citiva tineri erau in dreptul usilor C.C. Au spart geamurile din partea dreapta si au intrat inauntru. Apoi, Buica s-a dus sa deschida usile care ferecau intrarea in C.C. “Am dat drumul sa intre si alte persoane. Eu am ramas in mina cu clanta de la usa din mijloc, pentru a ma apara in caz de nevoie. De acolo m-am indreptat spre cantina de unde am luat alimente pe le aruncam celorlalti care au ramas afara. Apoi am gasit citeva fotografii color cu Elena Ceausescu in timp ce juca biliard. Oamenii mi-au smuls-o din mina si au rupt-o. Pe ferestrele se aruncau obiectele primite de sotii Ceausescu, tot ce se gasea. In hol, am gasit un tablou cu sotii Ceausescu. L-am aruncat iar lumea l-a calcat in picioare. De acolo am ajuns in balcon. Eram circa 10-12 persoane care strigam: Am invins! Victorie! Apoi, Dan Iosif ne-a aruncat microfonul in balcon, dupa care a venit alaturi de noi si indemna multimea la calm si ratiune. In tot acest timp, intr-un birou sau magazie cu scaune a fost gasit Dascalescu, care a fost adus pe balcon. Multimea infuriata a inceput sa-l huiduie sI sa strige: Demisia Guvernului Comunist. Fortat de multime si de noi cei din balcon Dascalescu a spus - Declar demisia guvernului PCR. Multimea a fost in extaz. Alaturi de noi, in balcon, si-au facut aparitia Mircea Diaconu, Adrian Sirbu, Ernes MafteI, Sergiu Nicolaescu, Dinca Dumitru, Ion Iliescu, Petre Roman.'

Legitimatii de revolutionar

Dupa asaltul asupra C.C., manifestantii au primit niste legitimatii de revolutionar. Se pare ca o parte au primit si arme. Plin de entuziasm, Buica parca retraieste momentul in care a primit o esarfa tricolor pe care si-a pus-o ape brat: “Nu am primit arma ca nu aveam buletinul la mine, dar am ramas pe balcon, in spatele unei fete care flutura de pe marginea balconului un steag tricolor. Se zvonea ca apa este otravita, ca ar fi scurgeri de gaze lucruri care nu s-au adeverit. Dupa lasarea intunericului a inceput sa se traga, iar noi ne ascundeam in balconul CC sau in cladire. In Piata Revolutiei grupuri mici de revolutionari se culcau la pamint pentru a nu fi impuscatI'. In zorii zilei de 23 decembrie o parte dintre revolutionari au parasit cladirea C.C., iar o rafala scurta i-a imprastiat. Fiecare a fugit pe unde a apucat. Buica a nimerit blocul securitatii, situat in aproprierea CC. A sarit prin geamurile de la parterul blocului si a fugit spre iesirea care dadea in fata magazinului Muzica. “In acea invalmaseala, care s-a produs la intrarea mea prin geamurile blocului, am calcat pe un tinar ucis. Apoi, in fata magazinului Muzica, am traintit o fata jos, la pamint, pentru a nu fi ucisa de o rafala de gloante.' A ajuns pina la hotelul Union, unde a fost fost impuscat in piciorul sting. Singele ii curgea in bocanc. O femeie aflata in preajma lui si-a desfacut cordonul de la rochie sI I l-a dat pentru a isi stringe rana. Tot ea i-a mai dat si o sticluta cu propolis. Ranit a fugit spre Parcul Cismigiu sI de acolo spre casa. Dupa ce si-a bandajat rana de la picior, Buica a revenit a doua zi in fata C.C. Dar, dezinformarile din aceea vreme l-au facut pe Buica sa se trateze singur. Nu a fost la medic pentru ca se temea sa nu fie inregistrat la spital, apoi sa fie arestat de securitate. “In jurul orei 11 a venit un barbat la noi care ne-a rugat sa mergem cu el la Biblioteca Nationala. Am intrat in subsolul bilbliotecii de unde am scos materiale militare sI le-am incarcat in trei camioane camioane. Nu am reusit sa scoatem absolut tot, deoarece asteptam din clipa in clipa sa cada tavanul. De acolo pastrez si acum un fular de militie'. Ca amintire de la Revolutie, Buica a mai pastrat si clanta de la una dintre cele trei usi de la CC.

×