Colea Răutu a plecat la Ceruri

Actorul Colea Răutu nu mai este printre noi. A părăsit această lume ieri, în jurul orei 16:00, pe patul de spital, alături fiindu-i soţia. El a fost internat chiar în duminica Paştelui, iar ea nu l-a părăsit nici o clipă pînă în momentul plecării lui la Ceruri. Avea o suferinţă hepatică mai veche şi starea i s-a agravat. Va fi înmormîntat vineri, la Cimitirul Bellu. Împlinise la 27 noiembrie 95 de ani.

Actorul Colea Răutu nu mai este printre noi. A părăsit această lume ieri, în jurul orei 16:00, pe patul de spital, alături fiindu-i soţia. El a fost internat chiar în duminica Paştelui, iar ea nu l-a părăsit nici o clipă pînă în momentul plecării lui la Ceruri. Avea o suferinţă hepatică mai veche şi starea i s-a agravat. Va fi înmormîntat vineri, la Cimitirul Bellu. Împlinise la 27 noiembrie 95 de ani.

A plecat parcă împăcat cu sine. Ducea dorul de neam, dorul neamurilor sale pe care le ştia din copilărie şi care îi erau dragi, însă petrecute din această lume. Acum s-a petrecut şi el. Spunea că nu a trăit degeaba pe acest pămînt. I-a plăcut viaţa, i-au plăcut oamenii. Şi-a făcut cu drag meseria, lăsînd pe altarul artei o galerie de personaje cum poate nici nu visase. Nenumăratele roluri în teatru şi film au reprezentat izbînda pe care a purtat-o semeţ.

Spectatorii săi îl regretă. Îşi exprimă părerile de rău foşti colegi de-ai lui, dar şi unii regizori cu care a lucrat. Sergiu Nicolaescu spune că “sînt pierderi ireparabile” plecările pe alte tărîmuri ale unor asemenea oameni.

“A fost un actor care şi-a identificat întreaga viaţă cu scena românească, un om cu o capacitate deosebită de a da substanţă şi subtilitate rolurilor (...). A fost un om care a avut în egală măsură talent pentru comedie, pentru dramă, pentru teatrul de revistă şi, nu în ultimul rînd, un talent muzical deosebit”, afirmă ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu.

Pentru Jean Constantin, care a colaborat cu actorul Colea Răutu în mai multe filme, moartea cunoscutului actor este “o mare pierdere pentru arta românească”.

Şi-a exprimatul regretul şi primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu pentru dispariţia dintre noi a unuia dintre “seniorii teatrului românesc”, pe care îl caracterizează “personalitate complexă a vieţii artistice din România, de un farmec inegalabil, Colea Răutu a fost şi va rămîne unul dintre reperele culturale ale teatrului şi filmului românesc”.

DESTIN. S-a născut la Bălţi, în Basarabia, la 27 noiembrie 1912. “În copilărie îmi serbam ziua de naştere alături de alte trei familii, şi alea rude. Pe vremea cînd eram actor şi mă prindea ziua mea la filmări mergeam cu colegii într-o cîrciumă, lîngă Buftea. Îmi plăcea să fie oameni cît mai mulţi, dar cît mai restrîns. Am avut foarte multe aniversări speciale, încît nu mai ţin minte să spun una anume. Îmi plac surprizele atît de ziua mea, cît şi pe scenă. Acum, de ziua mea, vor veni prietenii la mine. La vîrsta asta îmi dau seama prin cîte am trecut şi cîte am văzut. Nu ştiu dacă e un privilegiul faptul că am ajuns la vîrsta de 94 de ani, dar deocamdată nu mi-a stricat. Nu am trecut prin lume degeaba. Ceva, ceva a rămas în urma mea. Am muncit mult şi pot să spun că nicăieri nu m-am făcut de rîs. Sînt mulţumit că măcar 1% din ţara asta mă ştie. Eu zic că este bine şi atît. Totul este cum te ştie lumea”, mărturisea Colea Răutu în urmă cu un an Jurnalului Naţional.

“Asta este soarta fiecărui om”

Cînd a împlinit 92 de ani, mărturisea pentru Jurnalul Naţional: “Sînt aşa de mulţi ani, că nici nu mai simt dacă mai este unul în plus. Acum 20-30 de ani mă gîndeam: «Băi, a mai trecut un an!». Acum, vin anii... M-am împăcat cu acest gînd, asta este soarta fiecărui om. Mi-am petrecut ziua de naştere în familie, cu rude. De altfel, şi de ziua onomastică (n.r. – Sf. Nicolae) va fi la fel. Nu că nu aş avea chef, dar te aduce cumva la realitate. E un zid alb în faţă, înţelegeţi ce vreau să spun... La 20 de ani era altă comedie, eram tineri, petreceam, ieşeam noaptea... Fiind în floarea vîrstei, petreceam în oraş. Acum normal că nici resursele nu sînt aceleaşi, deşi nu ne plîngem, dar totuşi, a ieşi în oraş acum te scoate la cinci, şapte milioane, şi atunci... Nu am simţit cum a trecut timpul pînă acum, dar ceva mă deranjează: există acest stat degeaba, care pe mine mă omoară. Nepetrecîndu-se nimic, îmi taie, aşa, din elan, parcă mi-ar ciunti cineva vîrfurile penelor de la aripi. O aniversare specială a fost o dată, cînd a venit fiica mea şi mi-a făcut surpriza; nu mi-a spus, a venit de la Paris”.

Din păcate, fiica lui Colea Răutu va veni mîine de la Paris, dar de data asta pentru a-şi înmormînta tatăl.

“Azilul de noapte”, ultimul spectacol

Cu zece ani în urmă, Colea Răutu revenea pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în spectacolul “Azilul de noapte” de Maxim Gorki, în regia lui Ion Cojar. Juca alături de Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Draga Olteanu-Matei, Mircea Rusu, Tania Popa ş.a. Astfel au avut prilejul şi spectatorii mai tineri să-l vadă jucînd pe scenă. Avea un rol memorabil. Cojar preţuia la Colea Răutu farmecul şi marea sa înzestrare artistică. “Este un actor cu totul şi cu totul ieşit din comun, o apariţie bărbătească dură, puternic marcată de fizionomia sa, cu trăsăturile unui om care ascunde multe surprize. Cînd îl cunoşti, în ciuda durităţii sale la apariţie, descoperi că are un suflet de copil”, marturisea Ion Cojar, pentru Jurnalul Naţional, la o aniversare a lui Colea Răutu. L-a admirat ca actor şi Rodica Popescu-Bitănescu, care spunea că este un actor excepţional, un mare profesionist. “Era un partener extraordinar, un partener foarte generos. Te ajuta pe scenă. Nu voia el să se vadă şi să nu te vezi tu. Ştia un lucru: «Tu mă ajuţi pe mine şi eu pe tine». Şi atunci ne vedeam toţi mai bine. Că aşa se face teatru, în colectiv, nu singur”, declara acum cîţiva ani Rodica Popescu-Bitănescu.

Carieră impresionantă, 74 de ani petrecuţi pe scenă

A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. Cariera şi-a început-o în calitate de corist la Opera din Cluj. Din 1934 a fost actor la diferite teatre din ţară, dintre care Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, Teatrul de Operetă, Teatrul de Stat din Piteşti. A debutat pe scena Teatrului bucureştean “Giuleşti”, unde a avut o îndelungată activitate teatrală, fiind apoi distribuit frecvent în filme de epocă şi contemporane. A mai jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Nottara.

Primul său film a fost “Desfăşurarea” (1954), unde l-a jucat pe Ilie Barbu, rol care a reprezentat reperul întregii sale filmografii. A colaborat cu majoritatea regizorilor de film care au creat din anii 1950, jucînd în peste 80 de filme, dintre care “La Moara cu noroc” (1956), “Bijuterii de familie” (1957), “Setea” (1960), “Lupeni ’29” (1962), “Neamul Şoimăreştilor” (1964), “Răscoala” (1965), “Castelanii” şi “Vremea zăpezilor” (1966), “Răpirea fecioarelor” (1967), “Haiducii lui Şaptecai” şi “Mihai Viteazul” (1970), “Facerea lumii” şi “Zestrea Domniţei Ralu” (1971), “Apaşii” (1972), “Chemarea Aurului” şi “Ultimul cartuş” (1973), “Ştefan cel Mare – Vaslui 1475” (1974), “Toate pînzele sus!” (serial tv, 1976), “Războiul de Independenţă” (1977), “Ultima noapte de dragoste” (1979), “Chira Chiralina” (1993), “Triunghiul morţii” (1999). A publicat diferite articole de film şi de teatru. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din România – UNITER.

Printre distincţiile artistului pot fi enumerate titlul de Artist emerit, Premiul de Stat, Premiul la Festivalul de film Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova etc. În anul 1988 a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru întreaga activitate, iar la 14 mai 2002 a fost distins cu Premiul de Excelenţă în Cinematografia Românească.

"Ce imi e 70, ce imi e 71 sau ce imi e 92 de ani?!"

Sunt asa de multi ani, ca nici nu mai simt daca mai este unul in plus; acum douazeci-treizeci de ani ma gandeam: "Bai, a mai trecut un an!". Acum, vin anii... M-am impacat cu acest gand, asta este soarta fiecarui om. Mi-am petrecut ziua de nastere in familie, adica rude, fara lume, fara nimic. De altfel, si de ziua onomastica (n.r. - Sf. Nicolae) va fi la fel. Nu ca nu as avea chef, dar te aduce cumva la realitate. E un zid alb in fata, intelegeti ce vreau sa spun...

La 20 de ani era alta comedie, eram tineri, petreceam, ieseam noaptea... Fiind in floarea varstei, petreceam in oras, la un Atenee la o Capsa, undeva. Acum normal ca nici resursele nu sunt aceleasi, desi nu ne plangem, dar totusi, a iesi in oras acum te scoate la cinci, sapte milioane, si atunci... Nu am simtit cum a trecut timpul pana acum, dar ceva ma deranjeaza: exista acest stat degeaba care pe mine ma omoara. Nepetrecandu-se nimic, imi taie asa din elan, parca mi-ar ciunti cineva varfurile penelor de la aripi. O aniversare speciala a fost o data, cand a venit fiica-mea si mi-a facut surpriza; nu mi-a spus, a venit de la Paris. Niciodata nu mi-am pus in cap ce se va intampla in viitor; am ales treaba asta, actoria, cand eram corist. Mi s-a intamplat in evolutia mea, cu glasul meu, cu cunostintele mele sa-l dublez chiar pe Dacian in "Vaduva vesela" in spectacol, era bolnav atunci, ragusit si la matineu. Nu puteam atinge notele de sus, fiind un tenor baritonal, asa ca dirijorul a adaptat orchestratia pe glasul meu.

Nu imi pare rau ca trec anii, spre asta se merge, asta-i cursul vietii, ce-i aia regret? Asta este viata: se developeaza, imbatranesti, senectute, du-te, du-te!

Daca ar fi pe lume hopuri, tropuri care sa poata da timpul inapoi, nu as vrea. Ce imi e 70, ce imi e 71 sau ce imi e 92 de ani?! Imi doresc sanatate, iar cea mai mare realizare a mea este ca m-am realizat! Daca as sta pe alaturi sa ma schitez pe mine, as spune ca am metehnele mele. Eu cu mine sunt rau, pretentios, exagerat la lucru, nu admit sa fac rabaturi; adica indiferent ce joci, cum il joci, cum il faci, trebuie sa il faci corect; cu cat esti mai discret, cu atat mai mare hazul, place mai mult.

• Jurnalul Naţional - 5 decembrie 2004

Ploua în seara aceea

 

 

Citiţi despre omul şi actorul Colea Răutu, povestea unei vieţi împlinite, în ediţia de colecţie ce i-a fost dedicată.

Colea Răutu Ediţie de colecţie

● Seniorul filmului
""Nu am simtit cum a trecut timpul (...). Nu imi pare rau ca se duc anii. Spre asta se merge. Ce-i aia regret!?""

● Tanase, fotbal, Carabus
""A, aloo, alo, aici coli, colea, colo/ E-o melodie care te-mbie, de vreti si voi, cantati dupa noi: coli, colea, colo. Aici coli, colea, colo""

● Colea, amorul si femeile
""Doamne, cate amoruri am avut. Mi-au placut femeile dotate"" - Colea. ""N-am fost prea geloasa. Altfel n-as fi rezistat alaturi de el atatia ani"" - Magda

● Tatal si bunicul
Irina Rautu, fiica. Alexis si Sonia Rautu, nepotii. Cei trei au scris despre Colea Rautu. Si-au lasat gandurile sa curga pe hartie, iar Colea, ""tatal si bunicul Nr. 1"", va citi randurile lor si va lacrima putin de fericire.

● Feti-Frumosi pe cai mari
Ernest Maftei si Colea Rautu sunt membrii fondatori ai Uniunii Cineastilor din Romania. La inceput a fost ""Desfasurarea"". Un film in care au debutat toti actorii de film de mai tarziu. Anul de gratie: 1953. ""Pe Colea l-am cunoscut cand s-a infiintat Teatrul de Stat din Pitesti, in 1949. La deschidere am jucat eu, Colea, Vraca si multi actori, dintre care mai traim doar eu cu Colea. Colea are 94, eu 87"", ne-a marturisit Ernest Maftei.

● Saraca inima me
Pe Rautu, care, dupa el si nu numai dupa el, este o ""legenda vie"", Besoiu l-a cunoscut prin intermediul filmului.

● Amici tarzii
Au jucat in mai multe filme impreuna, dar in scene separate, incat ani buni nu au avut prilejul sa se intalneasca. Amici au devenit o data cu spectacolul ""Azilul de noapte"", cand au impartit aceeasi cabina.

● Ales de Colea
Iordache si Colea. Iluzii gemene, poezie si interminabile discutii despre moravurile vremii. O prietenie de doua decenii.

● Azilul de noapte
La 85 de ani, Colea revenea pe scena Nationalului bucurestean in spectacolul ""Azilul de noapte"", sub bagheta regizorului Ion Cojar.

● Sa ne aplecam in fata lui
Pe Rautu, care, dupa el si nu numai dupa el, este o ""legenda vie"", Besoiu l-a cunoscut prin intermediul filmului.

● Casa teatrului
Colea este unul dintre primii actori pe care i-a cunoscut. A ramas impresionat de personalitatea lui complexa.

● Inegalabilul
"La Moara cu noroc"" (1955), unul dintre primele filme alb-negru realizate in Romania, a fost liantul de legatura intre Colea Rautu si Mircea Muresan. Regizorul Muresan, in acel moment al vietii, era asistent secund al filmului realizat de Victor Iliu, dupa nuvela lui Slavici.

● In orasul lui Colea
In Balti, orasul natal al lui Colea Rautu, nu-si mai aminteste nimeni de marele actor. Au trecut prea multi ani de cand a plecat de acolo.

● Este un actor complet
Intre Sergiu Nicolaescu si Colea Rautu este o diferenta de aproape 20 de ani. E doar un mic amanunt din viata lor.

● Militianul
A jucat atat de bine rolul unui militian comunal, incat l-a convins pe ""Garcea"" sa-si arunce pistolul in lac.

● Iubirile, in trei acte + unu
Dan Puican este unul din cei mai buni prieteni ai lui Colea Rautu.

● Lucescu jr, acasa la un rapidist
""Suntem peste tot acasa, portile ni se deschid. Nu-i echipa mai frumoasa si iubita ca Rapid"".

● Fermecator
Colea Rautu, in descrierile facute de Stela Popescu, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu.

Coşarul