De ce au refuzat românii "donaţia Ertegun" de 30 de milioane de euro

Vestea ca Romania, aflata intr-o criza financiara evidenta, refuza o donatie in valoare de 30 de milioane de euro a facut inconjorul lumii. Este vorba de o actiune "filantropica" a americancei de origine romana Ioana Banu Ertegun, sotia unui mare magnat turc, Ahmed Ertegun, stabilit, de asemenea, in America. Acesta a facut bani, dupa propriile declaratii, din muzica. Donatia s-a finalizat catre Universitatea Oxford, dupa ce, asa cum sustine doamna Ertegun, autoritatile din Romania ar fi refuzat oferta. Mai precis, banii, daca erau acceptati, aveau ca destinatie Complexul Monumental Brancusi din Targu Jiu.

http://www.realitatea.net/mica-ertegun-ar-fi-investit-cei-30-milioane-de-euro-in-romania-dar-a-fost-refuzata-de-autoritati_919161.html

Stirea are ca scop, dincolo de senzationalul ei, sa induca imaginea unui popor tributar inca vechilor mentalitati comuniste de genul "mai bine sarac dar curat" si sa blocheze orice initiativa viitoare a unor donatori de buna credinta din stainatate catre obiective culturale din tara abandonate sau aflate in degradare din lipsa banilor.

Informatia transmisa de cotidianul britanic The Telegraph nu prezinta amanunte importante menite sa elucideze cazul si se bazeaza pe cele sustinute intr-un interviu de presupusa donatoare. Persoana respectiva sustine chiar ca donatia facuta Universitatii Oxford, in cuantumul amintit, ar reprezenta numai o parte din oferta facuta catre autoritatile locale din Targu-Jiu ("parte din banii astia s-au dus la Oxford"), fapt menit sa atraga si mai mult blamul autoritatilor romanesti. In realitate, suma avansata ca donatie nu depasea un milion de euro, bani care se recuperau in prima faza din drepturile exclusive de exploatare a activitatii turistice. Din continutul protocolului incheiat, donatia este una formala, urmarindu-se in fapt, o investitie deghizata. "Donatia" cuprindea clauze favorabile donatoarei fiind una grevata de modalitati, conditii pe care Consiliul Local nu le-a putut accepta si a refuzat, in consecinta, contractul.

Actul juridic nu era actiunea unei persoane fizice, ci a unei fundatii (The Infinitul Foundation) care in ciuda formei de inregistrare, avea un scop lucrativ, deci urmarea realizarea de profit. Din cele transmise de Centrul Municipal de Cultura "Constantin Brancusi" din Targu-Jiu, neimplicat in acest demers, se prefigureaza si alte chestiuni mai putin cunoscute. Protocolul prevedea ca din banii donati sa se construiasca o cladite cu destinatie precisa "Centru de interpretare Brancusi" pe un teren in suprafata de 1.430 metri patrati in imediata vecinatate a Axei Brancusi. Aici trebuia construite, printre altele, birouri, magazine, cafenele etc. Fundatia solicita ca din bugetul local, adica din banii contribuabililor, sa se faca toate investitiile in infrastructura si sa se asigure toate cheltuielile de intretinere a cladirii. Pe de alta parte, se cerea exclusivitate pentru cea mai mare parte din administrarea afacerii legate de Ansamblul Monumental "Calea Eroilor" din Targu-Jiu, iar pe materialul promotional imaginea marelui Brancusi sa fie flancata de sotii Ertegun.

Nu este clar nici pana acum daca banii avansati ca donatie ar fi apartinut Micei Ertegun sau aceasta doar intermedia si urma sa administreze afacerea, intrucat in Memorandumul incheiat de Consiliul Local, prima implicata este o organizatie privata nonprofit, World Monuments Fund (WMF), inregistrata in USA cu sediul in 95 - Madison Avenue, New York, 10016, reprezentata de Bonnie Bumham, in calitate de presedinte.