Cotroceni, ieri seara, numirea lui Diaconescu. Prin iesirea lui Baconschi, ceva s-a gripat in strategia alegerilor viitoare, diaspora a ramas pe mana ineptului Branza. De aici furia presedintelui. Si tremuratul. Pretextul e Romania.
Acelasi tremurat il avea Ceausescu la balcon, in ultima zi. Aceeasi indignare. Aceeasi neliniste singulara pentru soarta tarii cazuta prada agenturilor. Nici Ceasusescu nu concepea Romania fara el. El era tara, ceilalti eram din alta dimensiune. Romania era o entitate abstracta, romanii misunau aiurea prin ea, incurcau locul, statisticile. Multimea incepuse sa tremure, vibratia multimii era inspaimantatoare. Si-i producea un tremurat ingrozitor. De dupa perdelele balconului, il asteptau cepex-ul, elicopterul, neantul...
Ingrati, saraciti, umiliti, stupizii care incurca azi statisticile si relansarea se scutura din nou de mesianism, desi Messia-jucator si frate-su conteaza vesnic pe cele cinci milioane de alegatori.
Nervosul spici al presedintelui Basescu exprima neputinta, tremuratul – amenintarea. Multimea spulbera imaginea unei Romanii salvate, aduse pe linia de plutire, cu marinarii inecati. Vaporul conteaza, romanii il scot din minti.