Decuplarea Americii de Traian Băsescu

Aparent, la Washington, dupa mai bine de sapte ani, invoiala Basescu – SUA merge netulburata inainte. Oferta sa pentru instalarea in Romania a scutului antiracheta american, miile de soldati trimisi in Irak si Afganistan, monitorizarea terorismului international, facilitati aero si portuare acordate militarilor americani, sprijinul pentru initiativele diplomatice ale Statelor Unite in Est, toate acestea au facut ca popularitatea lui sa se mentina in cercuri ale birocratiei politice din capitala Americii si se pare ca, acolo, nu se ia in calcul, inca, o inlaturare a personajului inainte de 2014. La fel pe centura orasului, la Pentagon si in comunitatea de informatii.

Evident, la Bucuresti, tot dupa mai bine de sapte ani, lucrurile stau diametral opus. Contractul Basescu – Romania, ignorat cap-coada de catre primul, a fost rupt in bucatele de romani, rezilierea lui oficiala este o chestiune de timp, de timp scurt. Romania este intr-un faliment economic si moral total, presedintele s-a prabusit pe penultimul loc in sondajele de popularitate, putin inainte de "altii – 2%". Simpatia populara a fost inlocuita de o ostilitate deschisa, generalizata. De razboiul tuturor impotriva unuia singur. Probabil ca nici Nicolae Ceausescu nu a fost atat de singur in decembrie 1989, pe cat este Basescu astazi, printre conationalii sai...

Dar falimentul intern al regimului de la Bucuresti nu este unic. O evaluare corecta a prestatiei lui Basescu in beneficiul Washingtonului, de la instalarea sa la Cotroceni si pana in momentul de fata, dezvaluie o surpriza de proportii, anume ca serviciile oferite de presedintele roman americanilor le-au produs acestora, de sapte ani incoace, mai mult ghinion si mai multe pagube decat avantaje. Razboiul din Irak, unde Basescu a fost un "aliat special si prieten personal" (Bush jr), a adus fostei administratii acuzatii de hotie si coruptie, Americii acuze de unilateralism egoist, iar lumii un antiamericanism aproape globalizat. Apoi, cu Basescu in preajma, piaza rea de nadejde, administratia actuala nu stie cum sa impacheteze mai repede si sa plece din Afganistan, unde a devenit limpede ca nu poate castiga niciodata. Tot pe mana de lemn a lui Basescu, "cel mai convingator avocat al strategiei globale a Americii in regiunea Marii Negre" (?!, Bruce Jackson, komisar neoconservator pentru Europa de Est, la 8 martie 2005), s-a ales praful de incercarile fostei administratii Bush de a deschide Marea Neagra pentru interesele petroliere si portavioanele Americii. De asemenea, cu Basescu pagubos de serviciu (loser) al Washingtonului la Kiev si Tbilisi, s-au dus pe apa sambetei si fostele initiative politico-diplomatice americane in spatiul ex-sovietic – "revolutiile portocalii" din Ucraina si Georgia, si intrarea acestor tari in NATO. In ce priveste monitorizarea teroristilor internationali in Romania, precum si inchirierea unor facilitati la baza aeriana Kogalniceanu si in Portul Constanta, chiar a fost nevoie de intelegeri cu un lider contestat de peste 90% din populatie si cu guvernul sau nepopular? Nu puteau fi ele obtinute cu un guvern normal, intr-o tara normala, prietenoasa istoriceste cu America de 264 de ani, de la intalnirea lui Benjamin Franklin cu preotul Samuel Damian, venit din Transilvania la Philadelphia? In sfarsit, si in ultima afacere politico-militara facuta de Basescu cu Statele Unite toamna trecuta, anume scutul antiracheta american in Romania, a inceput sa se simta mana deocheata, legata cu blestem greu, a liderului roman. In sensul ca, potrivit unor rapoarte de ultima ora ale Pentagonului si Congresului, proiectul se confrunta de pe acum cu intarzieri majore (2020!), depasiri prohibitive de costuri si probleme tehnologice si este deja pus in mod serios sub semnul intrebarii. S-au gandit la toate aceste risipe si neimpliniri strategice acei birocrati guvernamentali de la Washington si din imprejurimile lui, care, de peste sapte ani, tin ca gaia matu’ la prietenia, imunitatea si impunitatea unui "aliat special"? "Special" in sensul ca aproape tot ce atinge, acasa sau afara, se duce de rapa. De asemenea, s-a sesizat schimbarea dramatica din comentariile postate de cititori la articole in presa romaneasca privind relatiile romano-americane, din 2004 si pana astazi? Pozitive, decente, exprimand aproape toate satisfactie si speranta in urma cu ani, in prezent majoritatea lor sunt critici violente la adresa lui Traian Basescu, dar si a SUA, ca partenere ale sale. De ce trebuie sa sufere, sa se duca in jos, imaginea Americii, de ce ramane conectata stupid la imaginea unui politician in cadere libera in propria sa tara?

Exista explicatii pentru aceasta impotmolire nefericita a partii americane, ea tine de cateva neajunsuri si greveaza staruitor prestatia managementului politic de dupa anul 2000. De atunci incoace, descumpanita de schimbarile majore din lume si cu un inceput, se pare, de scleroza, America se straduieste sa conserve trecutul apropiat, vremea cand nimeni si nimic nu-i contesta leadershipul mondial, mai degraba decat sa investeasca in viitor. Acesta este primul motiv pentru care Basescu, fosila vie a unei politici externe americane indepartate – opt ani sunt o perioada foarte lunga pentru evolutiile extrem de rapide actuale – este inca un partener "in viata" pentru unii functionari guvernamentali de la Washington. Apoi, a doua pricina a longevitatii sale in gratiile catorva birocrati politici si militari din D.C. este ca acestora nu prea le pasa de lumea exterioara, nu stiu multe despre ea, par sa fi fie victimele mai vechi ale demagogilor de la posturile Fox de radio si de televiziune, si nu se omoara sa-si aminteasca nici macar de experienta trecuta a Americii. Au uitat momentele cand aceasta a renuntat la prietenia cu lideri detestati de propriile lor popoare, dupa ce a vazut ca are de-a face cu Constitutii democratice terfelite, regimuri antipopulare, terorism civic, dosare politice si procese trucate contra liderilor nationali ai opozitiei, societatii civile si ai sindicatelor, cu cenzura, represiune brutala si fraude electorale.

In aceste momente, cursul evenimentelor politice din Romania ia o cotitura radicala. Este o chestiune de putine zile si saptamani, ca opozitia sa-si asigure controlul Parlamentului, guvernarea si victoria in alegerile pentru administratiile locale. Si apoi sa se decida impreuna cu toti romanii, democratic si constitutional, soarta presedintelui. Iar acei birocrati politici si militari de la Washington, mentionati mai devreme, ar face bine daca ar sta deoparte...

La Bucuresti, un presedinte habar nu are de cuvintele rostite de Abraham Lincoln acum 150 de ani: "...aceasta natiune, in grija Domnului, va cunoaste libertatea renascuta, iar guvernul, al poporului, prin popor si pentru popor, nu va pieri de pe Pamant". La Washington, nimeni, absolut nimeni nu trebuie sa renunte sau sa risipeasca drepturile sale din nastere si valorile traditionale ale Americii, asa cum au fost ele inscrise de un mare presedinte in "Adresa de la Gettysburg". Din respect pentru imaginea Americii, pentru propriile lor persoane si pentru poporul roman, prieten.