Destine - Cersetor pentru o zi

Se spune ca e usor sa intinzi mana si sa astepti. Nimic mai fals. Lefter si cu cateva zdrente pe el, un reporter al Jurnalului National si-a calcat pe inima pentru a accepta gologanii azvarliti intr-o cutie mizera de carton. Bilantul unei zile de neprofesionist: 40.000 lei vechi.

Se spune ca e usor sa intinzi mana si sa astepti. Nimic mai fals. Leftera si cu cateva zdrente pe mine, a trebuit sa-mi calc pe inima pentru a accepta gologanii azvarliti in cutia mea de carton. Inghit cu sila fumul tare de la masini, lustruiesc cate un pantof si din cand in cand trag cu pofta dintr-un chistoc de tigara aruncat la colt. Strada... o scurta calatorie, un lung razboi cu mine, un chip uitat, privirea unei mame. Asfaltul rece si sters de bruma este casa mea, azi, cand eu sunt un simplu cersetor...

DEZNADEJDE. Ma joc cu destinul. Nu am casa, nu am mama si nu am tata. Sunt a nimanui si totusi cunoscuta. Prin buzunarele mele ciuruite flutura vantul, dar nu-mi pare rau. Asa vreau eu sa fie. Imi trebuie ceva timp sa ma conving ca inca nu le-am vazut pe toate. Pe afara s-a asezat bruma pe masinile din parcari. E frig si deja ma trec fiori. Imi inving orgoliul si ma aciuez undeva pe o straduta ingusta. Imi vine sa plang de parca m-as scoate la vanzare. In coltisorul meu pe unde au trecut mai intai comunitarii, imi vin in minte cateva batai crunte pe care le-am indurat cand eram copil. As minti sa spun ca sunt in strada pentru prima oara... cel putin acum nu m-a aruncat nimeni ca pe un gunoi. Brusc, am impresia ca sunt pedepsita si ca sunt un nimic intr-o pleava. O batranica se uita ciudat la mine. Ma cuprinde deznadejdea. Simt cum in coltul ochilor ma incalzesc niste lacrimi. Femeia n-are bani, dar totusi se opreste in dreptul meu. Imi ia fata in maini si ma priveste cu ochii sai blajini. Imi rupe dintr-un covrig, dar pleaca inainte sa apuc a-i multumi. Aud rasete de copii. De manuta, se duc la scoala. Par un personaj negativ, dar privirea lor ma invita la joaca. Totusi, raman singura si de nervi imi innod sireturile de la adidasii mei jegosi.

EU CU MINE. Motai de frig ca o nebuna, asa ca mai bine fac pasi. Ma indrept spre centru, unde toti cersetorii castiga mai bine de regula. Pe strada ma mai claxoneaza cate o masina... par scoasa din canale. Mi-e rusine, ce-i drept, dar evit sa privesc fix pe cineva. N-as sti sa spun ce caut. Zarva mare in piata. Bisnitari, smecherasi, golani si eu. "Uite-o si p-asta! S-a umplut dracu’? orasul de nespalati d-astia!", se aude in spatele meu. Stiu ca inspir mila. N-am mancat aproape nimic si poftesc la o placinta calda. Din pacate, gasesc numai un chistoc de tigara... nu ma gandesc cine o fi tras din el. In cutia mea se arunca si primele monede. Ma doare sunetul lor trist. Prima femeie care isi lasa maruntisul pe la mine cred ca se grabeste spre serviciu. Privirea ei imi aduce aminte de mama, pe care nu am mai vazut-o de ceva timp. Azi sunt ieftina. Astept sa fiu intretinuta. Intre timp, cad pe ganduri. Cine sunt eu? Dupa ce mi-am ros unghiile, incep sa ma simt ca un strigat pierdut intr-un vechi cimitir de tara. Imi socotesc greselile, adun bucuriile si trag linie. Pe asfaltul rece si plin de gunoaie te intrebi si ce-i regretul. Esti mereu insa cu ochii in patru, asa ca nu gasesti de fiecare data raspunsuri. In strada incepi sa vezi mai bine ca viata e nedreapta. Ai parte si de experiente destul de neplacute. Unul ma injura mai cu foc pentru ca ii stau in drum. Simandicoasa de fel, am inghitit in sec cand un domn bine, de etnie rroma, m-a amenintat cu umbra. Scosese un dolarel si voia sa platesc pentru el. M-am scuturat de tarana si cu maneca i-am sters pantofii trecuti printr-o balta. "Hai sa te vad acum. Stii, mai, sa castigi banul?" Jenant moment si totusi unic.

TACTICA. Privirea-n pamant, cutia la inaintare

PRIETENI DE TROTUAR. Ghinion curat. Incerc si eu sa fac bani si stropi de ploaie imi curma planul. Nu renunt insa, ci ma bag sub o streasina. Surpriza mare insa. Dau cu ochii de cativa prichindei pe care i-am tratat mai demult ca pe niste cazuri sociale. Veseli, pustanii imi smulg si mie un zambet. Se mira sa ma vada asa neglijata, dar prefera sa discute alte minuni. Le cer lectii, ca sa nu pierd timpul. Invat ca insistenta face cat doua ore de zaboveala si ca un text invatat in prealabil impresioneaza trecatorul. M-ar invata sa si fur, dar refuz. Am retinut ca in strada salbatica iti trebuie curaj. Curaj sa implori, curaj sa te compatimesti, curaj sa uiti cine esti. Pe alei sunteti doar tu si ei. Nu retii fete, ci doar pantofaria scumpa, viu colorata. Clinchetul unor chei si melancolia unui raset nevinovat. In aer plutesc doar problemele altora. In strada auzi atatea povesti, dar nici una mai trista ca a ta. Te-ar arde gatul sa strigi dupa o mangaiere, chiar si straina. Cand respiri saracia, te intrebi daca ingerii te au in paza sau te-au uitat. Pe caldaramul tuturor imi dau voie sa mai si gresesc si sa gust realitatea dura pe care ieri am tratat-o superficial.

CADOU. Spre seara hoinaresc prin gara. Si trista, si amarata, imi amintesc ca aici am mai petrecut o noapte la taifasuri cu boschetarii din sala de asteptare. Pe ciment stau si ascult tacerea, care la un moment dat e curmata de un tren. M-as urca in el, dar nu e trenul vietii. Pe peroane nu mai stii daca uneori merita sa te falesti doar cu aparente. Imi spun ca, daca viata e o lamaie, incerc sa fac din ea o limonada. Dupa ore bune de gonit prin necunoscut, am decis sa-mi fac ziua un cadou. Si-apoi, ce e timpul? N-am strans decat vreo 40.000 de lei vechi. N-am cui sa-i dau, asa ca ii las langa o fantanica de la care nu ezit sa beau apa. In schimb, decid sa pastrez cutia mea de carton. Nu pentru ca in ea as fi strans o avere, ci pentru ca acolo s-a cuibarit o particica din sufletul meu, un chip pe care nu il mai stiu, un fir de praf, un regret, o adiere de vant, o firimitura de covrig... cersetorul din mine.

NEVOIE "In strada salbatica iti trebuie curaj. Curaj sa implori, curaj sa te compatimesti, curaj sa uiti cine esti. Pe alei sunteti doar tu si ei. Nu retii fete, ci doar pantofaria scumpa, viu colorata" Alexandra Chivu

BILANT "Dupa ore bune de gonit prin necunoscut, am decis sa-mi fac ziua un cadou. Si-apoi, ce e timpul? N-am strans decat vreo 40.000 de lei vechi. N-am cui sa-i dau, asa ca ii las langa o fantanica de la care nu ezit sa beau apa" Alexandra Chivu