DEZASTRU / Master Planul Deltei, eşec total

Elaborat în 2004, "Master Planul – suport de dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării" a fost neglijat în totalitate de guvernanţi.

Potrivit acestui document, în Delta Dunării trebuiau investiţi circa 140 de milioane de euro, sumă ce ar ur­ma să fie direcţionată pentru fina­li­za­rea a cinci obiective cheie. Pe lista de prio­ri­tăţi se află: îm­bu­nătăţirea infrastructurii utilităţilor publice, transport şi comunicaţii; dezvol­tarea activităţilor economice tradiţionale alternative în vederea redu­cerii presiunii asupra resursei piscicole; sprijinirea conservării tradiţiilor locale; îmbunătăţirea monitoringului pentru ecosistemele Deltei Dunării şi recons­truc­ţia ecologică a anumitor zone din Rezervaţia Biosferei. Pe scurt, toate lo­ca­li­tăţile din Deltă ar fi trebuit să fie racordate la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare, populaţia locală ar avea ca principală ocupaţie turismul, şi nu pescuitul industrial, iar Delta Dunării ar fi refăcută din punct de vedere natural prin inundarea zonelor agricole neprofitabile.

DE CAMPANIE
Deşi Master Planul a fost conceput în urmă cu patru ani, nu a fost niciodată pus cu adevărat în practică, fiind folosit doar în campaniile de imagine ale diverselor instituţii publice, de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile la Guvernul României, sau înainte de alegeri. Fiecare om politic, angajat al unei instituţii de mediu sau nu, a folosit, de multe ori cu succes, aceste planuri croite frumos pe hârtie pentru a creşte în sondajele de opinie. Au trecut patru ani, iar în Delta Dunării localnicii încă mai beau apă direct din Dunăre, nu există reţele de canalizare sau de colectare a deşeurilor. Cele mai multe localităţi sunt abandonate de autorităţile centrale, iar pescuitul a rămas singura activitate, având în vedere că nimeni nu îşi permite să pună bazele unei afaceri în turism, aşa cum este prevăzut în Master Plan.  

TURISMUL, SCĂPAT DE SUB CONTROL
Unul dintre punctele "de atac" înscrise în Master Plan este "sprijinirea dezvoltării de activităţi tradiţionale alternative", pe listă fiind înscrise: turismul şi valorificarea resurselor locale, altele decât peştele, respectiv stuful, papura sau lemnul. Potrivit documentului realizat de INCDDD, "componenta va include un sistem de credite mici şi ieftine pentru locuitorii autohtoni (mici întreprinzători privaţi, asociaţii şi ferme mici)… Fermierii şi întreprinzătorii care vor face împrumuturi în cadrul acestui proiect vor beneficia de pregătire privind modul de utilizare a  fondurilor. Pachetul de credite poate fi administrat de ARBDD." De la aceste idei extrem de generoase la ceea ce se întâmplă de fapt în Delta Dunării este însă o diferenţă enormă, iar populaţia locală contestă încă intenţia de interzicere a pescuitului industrial.

Un alt punct din documentul plătit şi aprobat de Ministerul Mediului se refe­rea la crearea unei mărci înregistrate a produselor şi serviciilor din Delta Dunării şi întocmirea documentaţiei în vederea înregistrării produselor brand în Registrul Naţional de Mărci. Mai mult, intenţia era ca produsele certificate în acest mod să fie exportate pe piaţa Uniunii Europene. Practic, în urma unei documentaţii nu foarte laborioase, absolut toate produsele ar fi putut fi comercia­lizate la preţuri mult mai mari decât cele actuale, având în vedere faptul că tot ce se produce aici este ecologic. Deşi ar fi fost foarte uşor de realizat, acest obiectiv înscris în Master Plan a fost ignorat de fostul guvernator, liberalul Paul Cononov.

Noul guvernator al Deltei, fostul ziarist Liviu Mihaiu, a declarat: "Sincer să fiu, câteva puncte din Master Planul pentru Delta Dunării mie nu-mi plac şi încerc să-l modific, astfel încât reconstrucţia ecologică să fie o prioritate".

"Recons­trucţia este trecută în Master Plan până în 2015, dar Adminis­traţia are o viteză a ei pe care eu nu o pot schimba fără să fac abuzuri în serviciu"
Liviu Mihaiu, noul guvernator al Deltei