Douazeci si opt de pisici

Toata lumea a observat ce rece si artagoasa e Dan Angela cand vine cu o problema de serviciu in biroul lui Vasile B. Asa se poarta numai o femeie profund jignita de un barbat. Toata lumea stie ca Vasile B. a curtat-o intr-un timp pe Dan Angela. Toata lumea banuieste ca intre ei s-a petrecut ceva. Dar cat de departe au mers Vasile B. si enigmatica bruneta de la Investitii n-o sa stie nimeni niciodata. Pentru ca toata povestea s-a terminat inainte de a incepe. Mai exact, in ziua in care Vasile B. a condus-o pe Dan Angela acasa, iar ea l-a privit in ochi si, zambindu-i provocator, l-a prevenit: "Eu te invit la mine, dar sa stii ca am douazeci si opt de pisici". Dintr-odata, Vasile B. a avut scena in fata ochilor: el si Dan Angela goi si in jur, topaind, mieunand si frecandu-se una de alta, douazeci si opt de mate.

Un vasluian analfabet are un of: ca nu poate sa scrie cu mana lui un denunt despre primar. Vrand sa explice cat de mult sufera un analfabet ca nu poate s-o faca, spune: "L-as pune sa scrie pe fiu-miu, insa nu-i acelasi lucru. Nu-i placerea aia, cand ii sucesti tu gatu’!".

E iarna, e vara, atatia oameni nu se intreaba niciodata ce-or sa imbrace. Nu o haina anume, nu una din camasile care sa se asorteze cu haina, nu paltonul sau geaca imblanita. Au doar o haina, o camasa tot anul, iar pentru iarna, "ceva mai gros". I-am daruit unui satean necajit opt camasi. Mi-a spus ca si-a oprit una si pe celelalte "le-a dat nevasta mai departe".

Ii spun unui prieten ca televizorul ma oboseste si ca nu-l mai deschid. Amicul e sincer contrariat si-mi pune o intrebare naucitoare: "Cum crezi c-ai sa reusesti?".

Intr-un numar vechi din revista National Geographic e publicat un fotoreportaj de la Hidrocentrala Portile de Fier. Hidrocentrala e in al doilea plan al imaginii. In prim- plan, un muncitor isi prajeste un carnat la flacara aparatului sau de sudat. Gigantul hitrotehnic e mic, carnatul e monumental.

Francezul Maurice F. l-a rugat pe romanul Vasile B. sa aiba grija un timp de geamantanele lui. Cum a ajuns francezul Maurice F. sa lepede doua geamantane in fata casei unui necunoscut si apoi sa dispara patru ani, fara sa dea un telefon sau sa scrie cateva randuri, e o poveste intreaga. Fapt e ca s-a intamplat, si Vasile B. i-a pastrat geamantanele, fara sa se atinga de ele. Nu le-ar fi deschis niciodata, nici daca Maurice F. n-ar mai fi dat nici un semn de viata. Dar, dupa patru ani, francezul a sunat la usa, tot atat de natural si de presat de timp ca atunci cand l-a rugat sa-i tina in pastrare bagajele. Si le-a luat, a zis mersi si a plecat, ca si cum era normal sa nu-i fi umblat nimeni in geamantane. Ceva in toata povestea e anormal. Doar ca partea de normal e mai mare.