Exclusiv. O fotografie necunoscută cu Ionel Teodoreanu, publicată acum, în premieră

O imagine neştiută în care apare scriitorul Ionel Teodoreanu. Anul realizării: 1932, iarna. Romancierul e suprins în pantofi, îmbrăcat sumar, jucându-se cu câţiva amici pe gheaţa vechiului patinoar ieşean. Poartă pantaloni din stofă, un pulovăr gros, o cămaşă lungă, cu guler ce-i acoperă complet gâtul şi o căciulă din blană de miel largă, îndoită la mijloc. Un model mai tineresc. În momentul declanşării butonului aparatului de fotografiat scriitorul râde cu poftă, iar în mâna stângă pare a ţine o sticlă. Scriitorul e sprijinit cu nădejde de şolduri de doamna Cădere ce zâmbeşte şi ea îmbujorată purtând pe cap vechiul model de căciulă femeiescă şi iţindu-se din ghetele cu toc scurt din care răsar ca două valuri şosetele de lână. Pe spatele hârtiei îngălbenite de vreme e scris: “La patinaj la ştrandul Iaşului” şi numele celor care apar în fotografie, de la dreapta la stânga - dr. T. Cădere (pe un scaun de metal ce pare a se balansa, dat fiind faptul că pantofii stau în unghi aşezaţi pe el - n. red.), Ionel Teodoreanu, Liliana Cădere, soţia doctorului, pasionat şi el de scris, şi ultimul din şirul indian format - fostul proprietar al fotografiei, inginerul ieşean Ioan Geanău. L-am cunoscut pe Geanău cu ani în urmă, ne-am împrietenit şi mi-a dăruit-o. A specificat faptul că a fost văzută doar de prieteni şi de membrii familiei. “E o piesă rară, neştiută de lume şi chiar de lumea literară, să ai grijă de ea”, mi-a spus el. Un om distins, respectat de elita culturală a Iaşului, inginerul Geanău a dispărut între timp dintre noi. Mi-a povestit la prima noastră întâlnire că avea o relaţie apropiată cu familia Teodoreanu. Cu Păstorel Teodoreanu schimba adeseori catrene, cu Ionel Teodoreanu era foarte apropiat, se întâlnea adeseori, aşa cum arată şi fotografia.

Geanău l-a văzut pe Hitler de la mică distanţă
Îmi amintesc momentul când inginerul mi-a făcut preţiosul dar. Avea o vârstă foarte înaintată când am intrat prima oară în apartamentul său cochet, plin de cărţi şi simboluri ale trecutului. Cu un toiag încrustat, sprijinit în fotoliu, cu părul alb şi figura distinsă, părea un patriarh. M-a tratat regeşte cu poveştile lui. Mi-a povestit cum l-a cunoscut pe maestrul Sergiu Celibidache, cum l-a zărit de aproape pe Hitler, în timpul războiului: era o ocazie inedită, stupidă, însă legată de natura profesiei (Geanău era un important specialist ce lucra la Căile Ferate Române). Apoi şi-a amintit cum a înapoiat o dată o eşarfă ce fusese luată de vânt din maşina regală (Carol al II-lea) a României (la o trecere imtempestivă a automobilului prin zonă) şi poposise în ţărâna pufoasă. A fost o datorie şi o onoare pentru el să o returneze cavalereşte. La un moment dat, a scos din albumul familiei imaginea cu Teodoreanu şi mi-a întins-o ca pe un giuvaer. Am luat-o cu sfială din mâinile sale tremurânde, cu venele umflate ca velele unei corăbii ale trecutului, ale sfârşitului de drum. I-am strâns mâna caldă, moale, dar ferm întinsă, ca şi cum aş fi trăit pentru o clipă în timpul bunicului meu şi al lui Ionel Teodoreanu. Poza era una de dimensiuni obişnuite. Apoi nu l-am mai văzut pe inginerul Geanău. A rămas imaginea lui în amintirea mea şi în fotografia nepreţuită. Imaginea unui om care a trăit din plin viaţa (a fost aproape de oamenii însemnaţi ai Iaşiului, inclusiv de crema culturală a capitalei Moldovei), a avut o profesie însemnată, aceea inginer de cale ferată, a pilotat avioane, a schiat, a patinat, chiar şi cu scriitorul Ionel Teodoreanu, cum vă arătăm acum în imaginea făcută publică în premieră în Jurnalul Naţional.   

Ionel Teodoreanu, al treilea de la stânga la dreapta.

Foto: Cristinel C. Popa