Florin Călin Păun, românul care pilotează construcţia de avioane, în Franţa

A plecat în Franţa încă din facultate. Şi-a continuat studiile în ingineria de aviaţie la École Polytechnique, Palaiseau, apoi la École Nationale Supérieure d'Ingénieurs de Constructions Aéronautiques, Toulouse. Doctoratul l-a făcut la „Paul Sabatier”, iar mai târziu s-a specializat în management şi leadership la MIT, Boston. Astăzi, la cei 43 de ani, îl găsim pe Florin Călin Păun în ierarhia ONERA (Oficiul Naţional de Studii şi Cercetări Aerospaţiale al Franţei), unde, în calitatea sa de „Directeur Adjoint Innovation Industrielle”, contribuie la dezvoltarea unui impresionant portofoliu de clienţi, gestionând un buget de peste 100 milioane de euro anual.

L-am întâlnit pe Florin Călin Păun la Bucureşti, după ce tocmai îşi învinsese fratele la carting, într-o „surprinzătoare” aventură prin mall-ul românesc. A povestit despre victoria asupra fratelui la fel de pasionant ca despre strategia de dezvoltare internaţională sau de transfer tehnologic de care se ocupă, la ONERA, sau ca despre primul lui zbor cu planorul. La fel a relatat, cu mult umor, despre greutăţile prin care a trecut, despre cum, student fiind, a împărţit singurul ou din frigider cu un „băiat rău” din Maramureş, care se lipise de el „fiindcă era student şi vroia să vadă cum se mai trăieşte normal”.

Florin Păun aterizase în Franţa, visând să zboare toată viaţa, de fapt. Fost olimpic la fizică, parte a lotului din ’87, s-a vrut, pe rând, cosmonaut, după modelul Prunariu, desigur, pilot şi inginer cibernetician, fiindcă îl pasiona inteligenţa artificială. Până la urmă, a ales nu să piloteze aeronavele, ci să le construiască. „După ce am zburat pentru prima oară cu un instructor pe un planor şi, cu ceva noroc, am câşigat altitudine, mi-a făcut nişte figuri de acrobaţie, de am coborât ca un om beat. Am zis că mă apuc de pilotaj. Mi s-a spus „nu, nu, fiindcă avem nevoie de voi să construiţi aeronave, dar poţi veni să şi pilotezi, în paralel, dacă vrei. Am fost convins, în cele din urmă, să devin inginer. E atât de mult bun simţ, uneori, în ceea ce ţi se spune, că nu ai încotro, eşti obligat să vezi evidenţa”, spune el astăzi.

Aventura franceză a lui Forin Păun a început în ianuarie, ’93, când a plecat la École Politechnique, pentru ultimul semestru de studenţie, într-un schimb de experienţă. Erau vremurile candorii postrevoluţionare. V.N. Constantinescu, rectorul de atunci al Politehnicii şi „un mare nume al aerodinamicii româneşti”, afişase, la avizier, o scrisoare trimisă de directorul École Politechnique - o instituţie socotită, în mediul academic internaţional al vremii, prea închisă şi elitistă. Vrând să dovedească contrariul, francezii au hotărât să invite şi studenţi din alte ţări, într-un schimb de experienţă, pentru un semestru. A fost şansa lui Florin Călin Păun. Una pentru care a avut de luptat. Dar în ţara lui!

Citeste AICI intreaga poveste


Citeste si
Povestea românului care are grijă de sănătatea copiilor din Irlanda
Sebastian Burduja, drumul către Banca Mondială trece pe la Stanford şi Harvard
Radiografia făcută României de Ovidiu C. Andronesi, fizician şi medic la Harvard Medical School
Gruia Bădescu îşi doreşte să redeseneze România