Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O puternica organizatie pentru apararea drepturilor cetatenior din America, Public Citizen, dezvaluie intr-un raport dat publicitatii adevaratele motive pentru care Mark Gitenstein ar fi putut ajunge la Bucuresti in calitate de ambasador al Statelor Unite. Inainte de numirea sa ca ambasador in Romania, Gitenstein luptase din rasputeri sa ajunga la conducerea Biroului pentru Politici Juridice a Departamentului de Justitie (Ministerul Justitiei din SUA, n.r.). Dar activitatea sa de lobby pentru cele mai mari corporatii, prelungita si in industria Apararii americane, facuta ani de-a randul in detrimentul cetatenilor - a consumatorilor americani, mai precis – prin care a influentat si justitia, a facut ca Gitenstein sa nu fie agreat in aceasta functie. In plus, activitatile lui Gitenstein veneau in conflict cu insasi politica de etica a presedintelui Barack Obama, care pune un mare accent pe promisiunile pe care le-a facut cetatenilor americani in campanie, privind respectarea drepturilor si libertatilor lor.
Se poate spune ca Obama a avut dreptate, deoarece, chiar si ca ambasador al SUA in Romania, Gitenstein nu si-a pierdut “reflexele' de lobby-ist, el incercand sa ne bage pe gat avioane de lupta F-16 scoase din uz, iar una dintre marile companii pe care Gitenstein le-a “pastorit', Exxon, a primit cadou de la ministrul Elene Udrea explorari petroliere scutite de taxe.
Raportul Public Citizen scoate la iveala numarul impresionant de companii de renume pe care avocatul corporatistilor le-a ajutat sa fenteze legea in detrimentul americanului de rand, precum si sumele uriase varsate in conturile lui de aceste corporatii. De asemenea, Public Citizen dezvaluie si cum firmele de lobby si contabilitate ale lui Gitenstein au reusit sa influenteze justitia americana, pentru a-si atinge scopurile.
Iata cateva extrase din raportul Public Citizen , prin care acesta arata de ce Gitenstein nu trebuia sa fie ales la conducerea Biroului pentru Politica Juridica (OLP) din Departamentul de Justitie :
“Despre Mark Gitenstein, care a facut parte din conducerea Senatului american inainte de a se transforma in agent de lobby pentru corporatii, se spune ca ar fi primul in ordinea preferintelor presedintelui american Barack Obama la conducerea Biroului pentru Politici Juridice al Departamentul Justitiei american. Daca asa este, Obama ar trebui sa isi reconsidere optiunea.
Citește pe Antena3.ro
Gitenstein are un dosar bogat in masluirea legilor, astfel incat acestea sa puna la adapost de raspundere marile corporatii, in detrimentul americanilor de rand. Mai mult decat atat, activitatea de lobby a lui Gitenstein pare sa incalce legea care guverneaza conflictul de interese, lege pe care Obama a semnat-o chiar din prima zi a mandatului sau de presedinte.
O lunga istorie de avocat “combatant' al raspunderii corporatiste
Nu mai tarziu de luna august, Gitenstein a fost inregistrat de propria lui firma de avocatura, Mayer Brown, ca agent de lobby in folosul Camerei de Comert a Statelor Unite, al companiei AT&T, Merrill Lynch si al altor corporatii. Intre cauzele pentru care a luptat, mai grele au fost cele in care nu a reusit sa determine firmele de contabilitate respective sa semneze proiecte de false creaante, facand astfel slaba sau ineficienta o lege care ajuta la depistarea si penalizarea fraudelor comise de contractantii guvernamentali si limitand posibilitatile consumatorilor de a urmari aceste parti in justitie, printr-o actiune comuna.
Dar bogata activitate a lui Gitenstein ca aparator al intereselor marilor corporatii, in loc de cea a americanilor de rand vine in contradictie cu filosofia juridica prezentata de Obama. Cand s-a opus nominalizarii lui Samuel Alito la Curtea Suprema de Justitie, Obama a invocat faptul ca Alito “ia frecvent partea celor puternici, in detrimentul celor vulnerabili.' La fel a facut si cand s-a opus nominalizarii la Curte a lui John Robert, Obama spunand despre el ca “si-a pus aptitudinile profesionale formidabile in slujba celor puternici, si nu in a celor slabi'. La fel insa s-ar putea spune si despre Gitenstein, al carui client fidel a fost Camera de Comert a Statelor Unite a sprijinit temeinic nominalizarile lui Alito si Robert facute de fostul presedinte George Bush.
Camera de Comert l-a sprijinit pe Alito, pe de-o parte, pentru “priceperea lui in probleme economice si de afaceri', iar pe Roberts, pentru “experienta sa substantiala in apararea principalelor afaceri ale statului'. Dar toate aceste valori sunt in evident contrast cu temerile lui Obama legate de faptl ca acesti oameni care vor fi pusi sa hotarasca vor intelege efectele deciilor lor asupra americanilor obisnuiti. “Avem nevoie de cineva care sa aiba suflet si empatie ca sa poata intelege cum este sa fii mama adolescenta (...) sau sa fii sarac sau afro-american sau homosexual sau handicapat sau batran.'
Toate acestea s-au numarat printre chestiunile cele mai importante fata de care Gitenstein a luptat prin a reduce raspunderea corporatiilor :
*La mijlocul anilor 90, Gitenstein facea lobby pentru o coalitie de 430 de companii privind Legea Reformei Litigiilor Publice de Valori Mobiliare (PSLRA), care facea si mai dificila tragerea la raspundere a companiilor si firmelor de contabilitate ale acestora pentru previziuni false de venituri in rapoartele corporatiilor. Senatorul de atunci Joe Biden comenta referitor la prevederile legii ca “aceasta le va da corporatiilor licenta pentru a-i minti pe investitori ... Conform acestei legi, bunica va pierde. Este pur si simplu strigator la cer.' Legea a fost aprobata in 1995, peste acel veto opus de presedintele Clinton.
In 2002, criticii au acuzat PSLRA de complicitate la prabusirea companiei Enron. Prabusirea companiei Enron s-a rasfrant si asupra firmei de contabilitate Arthur Andersen, fost clienta a lui Gitenstein, care asigurase serviciile de audit pentru Enron. Mayer Brown a raportat ca a virat 780.000 de dolari, in perioada 1999 si 2001, in conturile a cinci mari firme Big Five – de contabilitate pentru activitatile de lobby ale lui Gitenstein si colegilor lui.
· In perioada 1999-2001, Gitenstein a facut lobby pentru Boeing, Lockheed Martin, General Dynamics si alti antreprenori din domeniul Apararii in virtutea Legii falselor creante (Fals Claims Act) , o lege initiata de presedintele Abraham Lincoln, o lege ce prevedea recompense pentru functionarii publici care ofera informatii despre fraude comise de catre contractantii sau furnizorii din industria Apararii. O coalitie de asemenea contractanti cauta insa o legislatie care ar fi ingreunat sarcina probelor necesare evaluarii amenzilor (conform legii lui Lincoln, n.r.), precum si reducerea penalitatilor pe care ar fi trebuit sa le plateasca firmele gasite vinovate. In noiembrie 2007, Departamentul de Justitie raporta ca fusesera recuperate peste 20 de miliarde de dolari din fraude, de cand Legea falselor creante fusese intarita in1986. Gitenstein facuse lobby ca sa o slabeasca.
· Din 2000, Gitenstein a facut lobby pentru Camera de Comert a SUA. A fost de asemenea consilier extern la Institutul pentru Reforma Juridica. Gitenstein s-a numarat printre strategii de elita care au facut presiuni pentru adoptarea unei legislatii care sa limiteze actiunile de masa in justitie, impingandu-le aproape pe toate in sistemul juridic federal. Legea privind aceste actiuni speciale a fost adoptata insa in 2005.
Numiri in sistemul judiciar si Agenda Reformei Juridice
Biroul pentru Politica Juridica impreuna cu Procurorul General al SUA il consiliaza pe presedintele american in privinta nominalizarilor, potrivit site-ului OLP.
Judecatorii au o foarte mare putere de control privind chestiunile pentru care Gitenstein a facut lobby. Gitenstein a facut lobby pentru “reformele juridice' care, in mare parte, acopera scopul Camerei de a limita accesul in justitie al consumatorilor care vaneaza recompense banesti. Una dintre cele mai importante reforme din sistemul juridic inaintata spre aprobare Congresului este introducerea procedurii obligatorii de arbitraj.
Prin aceasta, corporatiile ii pot forta pe consumatori sa treca prin arbitraj unilateral, din cauza unei legi obscure, numita “Legea Arbitrajului Federal' si a unor decizii ale Curtii Supreme, date in virtutea acestei legi. Tocmai de aceea este necesara o noua legislatie in domeniu, care sa rezolve problema.
Punctul de vedere al Camerei de Comert, potirivit careia influentarea judecatorilor corespunde agendei sale de reformare judiciara se reflecta in faptul ca aceasta a cheltuit zeci de milioane de dolari in acest deceniu in incercarea de a influenta rezultatul campaniilor pentru alegerea reprezentantilor puterilor judecatoresti locale. Acest fapt nu este posibil in cazul judecatorilor federali, care nu sunt alesi ci sunt numiti.
Cu toate acestea, Camera a avut un rol activ in influentarea Componentei sistemului juridic federal. Camera s-a implicat intr-un proces oficial de evaluare a nominalizarilor pentru Curtea Suprema si de influentare a nominalizarii si aprobarii candidatilor inca din anul 1987, odata cu
Importanta procesului de selectie juridica in conceptia “reformei judiciare" a Camerei devine clara si din numeroasele decizii ale Curtii Supreme care au redus puterea consumatorilor si a autoritatilor de reglementare in cazul asumarii responsabilitatii corporatiste. De exemplu, in anul
2008, Curtea Suprema a redus despagubirile ce urmau a fi platite de Exxon pentru scurgerile de petrol cauzate de Exxon Valdez in 1989 de la 2,5 miliarde dolari la 500 milioane. Curtea a argumentat ca 2,5 miliarde dolari – suma care deja fusese redusa de la suma initiala de 5 miliarde
Decisa de completul de judecata – reprezinta o pedeapsa excesiva, cu toate ca scurgerile de petrol afectasera mijloacele de trai a 33.000 de persoane, iar profitul firmei Exxon numai in 2007, era de 39,5 miliarde dolari.
In 2007, Curtea Suprema a argumentat ca aprobarea din partea FDA pentru dispozitivele medicale – care se refera doar la standarde de minime de siguranta – exonereaza producatorii
de orice raspundere in cazul accidentelor sau mortilor cauzate de functionarea defectuoasa sau de prezentarea incorecta a dispozitivelor, ceea ce inseamna ca pacientii si familiile lor nu au dreptul la compensatii in baza legislatiei statelor , chiar si atunci cand producatorul nu dezvaluie informatii critice FDA sau cand defectele sunt detectate dupa obtinerea aprobarii. Tot in 2007, Curtea Suprema a casat decizia unei curti inferioare, 5 la 4, hottrand ca in cazul actiunilor pentru plati discriminatorii termenul limita pentru depunerea cererilor incepe sa curga de la data la care compania ia o decizie discriminatorie, chiar daca angajatul indreptatit nu ia cunostinta de actiune decat mult mai tarziu. Astfel, termenul limita pentru actiune juridica poate sa se fi scurs inainte ca angajatul sa fi aflat ca a fost victima unei discriminari. Congresul a adoptat recent o lege prin care a anulat decizia Curtii Supreme. Obama a aprobat-o pe 29 ianuarie 2009.
Acestea sunt doar cateva dintre exemplele unei liste mai lungi de decizii ale Curtii Supreme in favoarea corporatiilor si in defavoarea consumatorilor care arata rolul critic pe care judecatorii il joaca in determinarea rezultatelor care afecteaza posibilitatea indivizilor de a solicita despagubiri. Aceasta este si o ilustrare a pericolului de a insarcina o persoana care s-a opus constant intereselor consumatorilor sa controleze selectia judecatorilor care vor lua astfel de decizii.
Conflict cu politica de etica a lui Obama
Pe langa faptul ca activitatea lui Gitenstein intra in conflict cu valorile exprimate de Obama,
acesata pare sa incalce politica de etica a lui Obama. Aceasta politica a fost enuntata intr-un ordin executiv din 21 ianuarie care cere lobby-istilor sa promita sa se abtina timp de doi ani de
la numirea in functie de la orice activitate pentru care au desfasurat activitati de lobby in perioada de doi ani premergatoare numirii in functie si de asemenea sa nu se implice in problemele specifice acestor activitati.
Activitatea Biroului pentru Politici Juridice nu este numai “direct si consistent" legata de fostii clienti ai lui Gitenstein. Acest birou este unul dintre cele mai importante si mai influente ale puterii executive care privesc tocmai problemele in legatura cu care Gitenstein a facut lobby in
numele clientilor sai.
Ca sef al OLP, Gitenstein ar fi insarcinat cu “dezvoltarea si implementarea unor initiative juridice importante ale Departamentului de Justitie," conform descrierii postului postat pe site-ul OLP, si ar servi drept consilier principal in probleme de politici pentru procurorul general si vicele acestuia. Vara trecuta, conform declaratiei activitatilor de lobby depusa la Senat, Gitenstein pare sa fi facut lobby pentru AT&T ca sa opreasca Congresul in limitarea clauzelor obligatorii de arbitraj, care sunt niste prevederi contractuale prin care companiile obliga consumatorii si angajatii sa supuna litigiile unor tribunale de drept corporatist alese de companii in loc sa-i lase sa depuna cererile pentru despagubiri in cadrul tribunalelor de drept comun.
Aproape in aceeasi perioada, Departamentul de Justitie al Administratiei Bush lua in considerare legislatia privind arbitrajul. Acesta a trimis o scrisoare Comisiei Juridice a Senatului in care se opunea unui proiect de lege privind eliminarea arbitrajului fortat de catre azilurile de batrani
impotriva batranilor si a familiilor acestora.
Numirea lui Gitenstein intr-un post in care acesta poate influenta in mod substantial si chiar directiona politicile Departamentului de Justitie in privinta problemelor pentru care a facut lobby contravine literei si spiritului politicii de etica a lui Obama'.
