Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimele zile de Gerar, vântul purtător de mesaje a adus în televiziune nelinişte, instabilitate şi schimbare. A fost un suflu, un duh care a venit şi s-a strecurat să restabilească ordinea lumii. Moartea s-a descătuşat şi a apărut pe neaşteptate. A venit să ne elibereze de înfăţişările negative şi căzute în desuetudine. Brazii păzitori dintre zidurile clădirii erau înneguraţi, împraporaţi, despletiţi şi acoperiţi cu flori albe de omăt. Aveau semnul sfârşitului, al schimbării şi al morţii. Televiziunea, pentru câteva zile, s-a transformat într-o casă a negurii. Culorile ţipătoare s-au stins. Prevestirile morţii s-au adunat în holul Televiziunii Române. Era o agitaţie de oameni parcă veniţi din altă lume, fără Dumnezeu, nu-i încerca nici o nostalgie. Se asemuiau cu oamenii din lumea gnosticii. Catafalcul după măsura omenească a devenit un pătrat care îmbuca din spaţiu, părea un însemn al bisericii, o închipuire a crucii, ţărmuia locul de anulare a grijilor şi a vieţii pământeşti. Pietrele din bazinul posomorât de lângă bar erau mărturia discordiei şi a coşmarurilor. Seara, când s-a lăsat liniştea, doar o mâţă blândă şi ascunsă se frământa în jurul podiumului de doliu acoperit cu o pânză neagră. Pândea răul şi binele, pândea să aleagă sufletele nevinovate.
Nisipul din cutia cu lumânări era dovada păcatelor de care trebuie să se lepede omul când se duce în cealaltă lume. Marioara Murărescu şi-a luat zborul ca un fluture să-şi caute perechea, lumina, fericirea întru Hristos. A plecat la judecată spre al nouălea cer. Sufletul ei a urcat pe ramurile arborelui lumii spre lumină. Marioara Murărescu s-a pregătit pentru plecare, a îmbrăcat cămaşa albă a cununiei şi aşteaptă ceremonia fericirii. Aşteaptă vindecătorul de suflete care va face să izbucnească frumuseţea şi culoarea purităţii. Marioara Murărescu intră în starea de aşteptare a unei noi treziri, arătând că pe pământ nu s-a împlinit pe de-a-ntregul. Pentru ea Tezaurul Folcloric a fost copilul femeii fără noroc, prin el şi-a dobândit liniştea şi încrederea în sine. Suntem obişnuiţi să ocolim sufletul omului, adevărul, dreptatea. Ne place să purtăm o mască. Nu suntem oneşti. Suntem năpădiţi în fiecare zi de frică. A venit vremea ca şi Marioara Murărescu să se arate cu adevărat în haina albă şi aurie în faţa Împărăţiei lui Dumnezeu.
Televiziunea Română, 31 ianuarie 2014
Citește pe Antena3.ro
