Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un nou studiu la nivel european confirmă faptul că România se numără printre ţările cu cel mai mare risc seismic de pe continent, reiese dintr-un articol dat publicităţii de cotidianul francez Le Monde.
“Seisme fără precedent istoric sunt posibile în Europa”, este titlul articolului din cotidianul francez, semnat de Pierre le Hir, şi care face referire la rezultatele unui studiu realizat de o echipă internaţională formată din 50 de experţi. Aceasta a folosit, pentru prima oară, criterii şi modele matematice unice pentru a alcătui o hartă a riscurilor de cutremur în ţările din UE şi în ţările vecine. Un instrument preţios pentru serviciile implicate în elaborarea normelor paraseismice, cum ar fi cei din industriile care exploatează instalaţii sensibile, comentează Le Monde.
50 de oameni de ştiinţă în programul Share
“Mai rămâne mult de făcut pentru a îmbunătăţi evaluarea riscului seismic”, este concluzia lui Fabrice Cotton, profesor de seismologie la Universitatea Joseph-Fourir (Grenoble-I), care face parte din grupul celor 50 de oameni de ştiinţă care au realizat primele hărţi armonizate ale hazardului seismic la scară europeană, în cadrul programului Share (Seismic Hazard Harmonization in Europe).
România, pe harta riscului maxim
Hărţile, care sunt date publicităţii de cotidianul Le Monde, arată, la o primă vedere, precum cele de la meteo, când este vorba despre caniculă. Culoarea care predomină în sudul Europei, roşul, nu indică însă caniculă la nivelul Europei, ci risc seismic. Şi încă unul ridicat. Hărţile arată că în viitorii 50 de ani sunt posibile mişcări seismice puternice într-o mare parte a teritoriului României. Riscul este, însă, şi mai mare în Turcia, Italia, Grecia şi alte state balcanice. “Geografia generală a seismicităţii pe continentul european este cunoscută. Ea rezultă, în principal, din înfruntarea dintre plăcile tectonice africană şi eurasiană. Pericolul este mai puternic în Turcia, Grecia şi în Peninsula Balcanică, în Italia şi în România”, scrie Le Monde, bazându-se pe rezultatele studiului.
Războiul faliilor
“Nu ne aflăm decât la începutul înţelegerii funcţionării faliilor. În lipsa unor suficiente cunoştinţe, hazardul seismic este încă prost evaluat”, subliniază, totuşi, Cotton, potrivit sursei citate.
Această evaluare se bazează, în deceniile recente, pe măsurările instrumentelor terestre submarine sau satelitare care înregistrează deformările scoarţei terestre, iar pentru perioadele mai vechi, pe arhivele ultimului mileniu. Astfel, un cutremur de pământ produs la Basel în 1356, care a afectat puternic un teritoriu extins din Elveţia, Franţa şi Germania, este unul dintre seismele studiate până acum. Sau un altul, de la Lisabona, din 1755, care ar fi provocat moartea unui număr de persoane cuprins între 50.000 şi 100.000, scrie Le Monde.
Precedentul Fukushima
Dar, previne cercetătorul citat de cotidianul francez, “se pot produce cutremure mai puternice decât seismele istorice de referinţă pentru lumea ştiinţifică”. Mărturie stă chiar catastrofa de la Fukushima, de la 11 martie 2011. Seismul de la Tohoku, care, împreună cu valul seismic tsunami care i-a urmat, a provocat moartea a 19.000 de oameni şi a devastat centrala nucleară japoneză de la Fukushima, era de magnitudine 9, în timp ce seismele de referinţă din regiune nu depăşeau 7,3 grade, notează autorul articolului, citând constatările specialiştilor.
Faliile blocate, noul pericol
Mai grav, avertizează seismologul citat, “faliile blocate vor genera, într-o bună zi, seisme acolo unde nu au fost înregistrate în trecut”!
Or, tocmai în funcţie de aceste seisme istorice s-a calculat până în prezent robusteţea centralelor nucleare, a barajelor hidraulice sau a instalaţiilor industriale, în special din domeniul chimiei. Seismul de la Basel a fost folosit ca element de referinţă pentru compania EDF, de exemplu, la ridicarea centralei nucleare alsaciene de la Fessenheim, scrie Le Monde.
Hazardul seismic trebuie recuantificat
Acum, cu noile date, rezultă foarte clar că este extrem de necesară o mai bună cuantificare a hazardului seismic, adică a probabilităţii producerii cutremurelor într-o zonă şi într-o perioadă de timp date. Pe scurt, cam acesta a fost obiectivul programului Share. Reunind 13 ţări - printre care Turcia şi Algeria – proiectul a costat 4,1 milioane de euro şi a fost finanţat în proporţie de 80% de Uniunea Europeană. Programul a mobilizat timp de patru ani seismologi, specialişti în plăci tectonice, specialişti în geodezie şi ingineri din domeniul construcţiilor civile. Din partea Franţei, scrie Le Monde, a participat Institutul de Ştiinţe a Pământului (Universităţile de la Grenoble şi din Savoia, CNRS, IRD, LCPC) şi Biroul de Cercetări Geologice şi Miniere (BRGM). Oamenii de ştiinţă au trecut în revistă datele istorice şi înregistrările dintr-o perioadă de 30 de ani. Pentru a ţine cont de posibilitatea evenimentelor telurice mai violente decât cele documentate în trecut, ei au revizuit magnitudinile maxime de luat în calcul în viitor, cu 0,5-1 grad suplimentar, şi au construit noi modele de predicţie a vibraţiilor, adaptate la contextul geologic european, integrând incertitudinile. Şi în final au întocmit hărţi probabilistice ale hazardului seismic în Europa.
Vibraţiile şi clădirile
Această cartografiere prezice, de exemplu, nivelul de vibraţii pe care l-ar putea suporta clădirile, cu o probabilitate de 10%, în următorii 50 de ani. Sau, cu o probabilitate de 5%, în următoarele cinci secole. Perioade de timp care acoperă durata de viaţă a majorităţii construcţiilor şi a zonelor industriale, obiectivul final fiind acela de la îmbunătăţi viitoarele reguli paraseismice europene.
Mobilizare globală
Nu este decât un început, remarcă Le Monde. Un nou proiect de cercetare (Strest), care va începe în octombrie pentru o perioadă de trei ani şi la care sunt asociaţi şi reprezentanţi din industrie, va studia testele de rezistenţă cele mai capabile să păzească “infrastructurile critice” de hazardurile naturale. Şi va confrunta metodele de evaluare ale evenimentelor extreme, seimelor, alunecărilor de teren şi tsunamiurilor. Iar Europa nu este singura care trece la acţiune. Un program mondial, Global Earthquake Model, care reuneşte parteneri publici şi privaţi, vizează evaluarea hazardului seismic la scară planetară, adaugă Le Monde. O metodă ideală de a împărtăşi cunoştinţe între ţări dezvoltate şi ţări aflate în curs de dezvoltare, în faţa unui risc natural la care cele mai sărace ţări sunt şi cele mai vulnerabile, după cum comentează Fabrice Cotton.
