HRAMUL SFINTEI PARASCHEVA - Sărbători fericite în capitala Moldovei

Niciodată ieşenii nu sunt mai fericiţi decât în zilele de sărbătoare dedicate Cuvioasei Parascheva. Pelerinii sosiţi din depărtări se roagă şi se bucură alături de localnici îndurând frigul, foamea şi rândul la moaşte, întins pe kilometri.

Niciodată ieşenii nu sunt mai fericiţi decât în zilele de sărbătoare dedicate Cuvioasei Parascheva. Pelerinii sosiţi din depărtări se roagă şi se bucură alături de localnici îndurând frigul, foamea şi rândul la moaşte, întins pe kilometri.

Mulţi dintre ei se înnoiesc ca de hram nu numai cu haine, ci şi cu mai multă credinţă. Şi speranţă în bine. După ce moaştele Sfântului Ierarh Nifon, aduse ieri de la Craiova, au fost aşezate alături de cele ale Sfintei Cuvioase Parascheva în faţa Catedralei Mitropolitane, rândul credincioşilor veniţi să se închine a crescut considerabil. Se aşteaptă, ca şi altă dată, ca numărul lor să se apropie de un milion, mai ales că pelerinii vor continua să sosească până mâine, când se sărbătoreşte hramul Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

Noutatea faţă de ceilalţi ani a constituit-o faptul că, încă de ieri, slujbele s-au desfăşurat în aer liber, pe o scenă amenajată în faţa Catedralei Mitropolitane, iar pelerinii s-au bucurat să îl aibă aproape pe noul Mitropolit, ÎPS Teofan.

BUCURIA UNUI NOU ÎNCEPUT. Dimineaţa, aproape de Mitropolie, un călugăr slab poartă în spate un grătar din lemn. Pe lângă el defilează căluşarii cu faimoasele lor costume. Se învârt în jur, bătând din picioare imnul României, al unei Românii credincioase, cel puţin în aceste zile. E o coloană cu artişti de muzică populară, fanfară, tarafuri, nişte ţânci care fac parte dintr-o formaţie de dansuri. Credincioşii se bucură în timp ce se îndreaptă spre poarta Mitropoliei. Pe aleea îmbrăcată într-o aură răcoroasă de toamnă, comercianţi de obiecte bisericeşti. Şi e o atmosferă specială: arcadele catedralei par un curcubeu, iar strada din faţa Mitropoliei are, şi ea, o culoare specială, e mult mai vie. Până şi sărmanii credincioşi care vin şi din raţiuni materiale au apărut acum în straiele lor cele mai bune. Par deghizaţi, nimeni nu-i mai recunoaşte. Intrarea în Mitropolie e liberă, paznicii sunt mai puţini, trupurile sutelor de credincioşi s-au unit într-o spirală a credinţei. Cântă un imn al sărbătorii aşteptând în genunchi, rezemaţi în strane, călugări cu feţe ca de sfinţi.

Copiii au o putere specială, puterea de a face loc prin şirul lung, ce duce către racla cu moaştele Sfintei Parascheva. După Miezonoptica şi Utrenia urmează Acatistul Sfintei Parascheva. Ies marii ierarhi, unul câte unul, se închină. ÎPS Teofan îşi descoperă capul, înghenunchează. Caută pânza albă sub care, împreunate, palmele Sfintei Parascheva par vii de când lumea. Le sărută. "Bucură-te, învăţătoarea părinţilor tăi!", "Bucură-te, pământ de îndestulare!", "Bucură-te, mâna vindecării!", "Bucură-te, miluitoarea săracilor!".

Oltiţa Hrineac (50 de ani) râde fericită. Plânge, închide ochii, genunchii i-s moi: "Sunt prezentă întotdeauna lângă ea, îmi dă puteri să ajung chiar în faţă. Ea m-a adus pe drumul cel bun. Am avut un necaz de sănătate cu zece ani în urmă, dar m-a făcut sănătoasă". Alături, Dima Victoria (79 de ani) pare că râde. O fericire stranie i se citeşte pe chip. A venit din comuna Ţepu, Tecuci, judeţul Galaţi. De 35 de ani ajunge la Sfântă. "Am fost operată la Spitalul Parhon de fibrom, eram în stare gravă, dar am plecat de acolo şi am venit la moaşte să mă rog. Medicii au spus că mor, eu în câteva zile am fost sănătoasă." Lângă un călugăr cu figură de Andrei Rubliov, o ţigancă frumoasă, cu copilul cuibuşit în poală, plânge în hohote. Este un moment special al Acatistului. "Plâng pentru băiatul meu, care e la închisoare, şi mă rog. Aşa m-am mai rugat odată şi i-au dat drumul cu mult înainte de vreme", spune Eva Stănescu în timp ce cu mâna goală nu-şi poate opri lacrimile. Rugăciunea s-a stins, lumina pâlpâie, racla cu moaşte e ridicată pe umerii prelaţilor şi purtată printre credincioşii supuşi, impresionaţi până la transfigurare. O ploaie de flori acoperă capacul de argint, "mireasma, mireasma de aur a sfintei, o simţi? Ce fericire!".

Credincioşii se împing, se creează busculadă, se calcă în picioare. Afară nu a plouat, însă oamenii au feţele umezite. ÎPS Teofan se opreşte în mijlocul aleii, oficiază cele trebuincioase. Asistenţa conduce înmărmurită convoiul, se fac poze şi parcă un cântec al credinţei îi poartă pe o cale uşoară către poartă. "Să ne aducă sănătate nouă, păcătoşilor", mormăie printre dinţi un beţivan care mestecă în dinţi un muc de ţigară.
Moaştele sunt aşezate pe catafalc, sub baldachinul împodobit. Alături stă racla cu bucăţele mici din moaştele a 33 de sfinţi. Vin să se închine primii nişte călugări, unii dintre ei plâng de emoţie. Mai jos, la o margine a curţii aşteaptă recipientele din metal ce urmează să fie umplute cu agheazmă.

PELERIN DE 40 DE ANI. După ce se închină şi ia busuioc sfinţit de la moaşte, Angelica Tomescu (79 de ani) din Bucureşti îşi povesteşte aventura. "Vin cu trenul de 39 de ani. Mi-am propus să mi se îndeplinească visul şi să ajung anul acesta a 40-a oară. La 23 de ani am avut un necaz cu fetiţa pe care am crescut-o, era bolnavă, iar Sfânta Cuviosă mi s-a arătat în somn şi mi-a spus: «Trezeşte-te, că-ţi moare fetiţa!». Copilul avea un defect din naştere. M-am deşteptat brusc şi am luat în braţe fetiţa, care abia mai respira. Am aprins candela în miezul nopţii, m-am închinat şi rugăciunile nu numai că au ţinut-o în viaţă, ba chiar au însănătoşit-o şi au ferit-o de primejdii, de boală. Dar o minune recentă a fost aceea că, înainte să vin, sănătatea mi-a jucat feste şi am crezut că nu mai apuc, dar Sfânta Parascheva mi-a dat o putere nebănuită, m-am făcut bine şi am avut forţa să ajung până aici", spune femeia, ştergându-şi lcarimile de fericire. Ca mulţi dintre pelerini, ea spune că va dormi pe unde apucă, în ciuda faptului că afară e rece: "Dacă suntem la hramul Cuvioasei nu răcim, oricât de frig ar fi".

MINUNI VECHI. O minune care a uimit Moldova a fost în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, când moaştele Sfintei odihneau la Mănăstirea "Sf.Trei Ierarhi" din Iaşi. Paraclisul a luat foc de la un sfeşnic aşezat lângă catafalcul Cuvioasei, iar flăcările au topit până şi argintul care îmbrăca racla. Dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jeratic, au rămas întregi.

Moaştele au fost sprijin şi în timpul războaielor, bătrânii povestind că ostaşii vedeau noaptea o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşiului, ocrotindu-l de bombardamente. În timpul secetei din 1947, când mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei, iar din urmă veneau nori şi ploaie bogată. În ultimii ani, mulţi au venit şi i-au cerut sprijin pentru sănătate ori examene. În una dintre scrisorile ajunse la Mitropolie, o studentă a povestit ce i s-a întâmplat: "Mă temeam că voi rata totul şi nu voiam să mai merg la examen. Am venit la Mitropolie şi m-am rugat la moaşte. Am mers la examen având o iconiţă cu Sfânta şi am pus-o pe bancă. O priveam şi ea mă inspira, parcă dictându-mi fiecare cuvint. De la două cuvinte, încet, încet mi-am amintit totul".

Tot Sfânta Parascheva este cea care a împiedicat multe tragedii. O tânără din Iaşi, care ajunsese să sufere de depresie, a vrut să se sinucidă. A plecat de acasă şi s-a dus la Gara Nicolina, hotărâtă să se arunce în faţa trenului. Soţul a căutat-o, dar nu a găsit-o, aşa că s-a dus către Mitropolie. A căzut în genunchi în faţa raclei cu moaştele şi s-a rugat ca Dumnezeu să-i păzească soţia de primejdii. S-a întors acasă şi, după o oră, femeia s-a întors. Înspăimântată şi tremurând, ea a povestit că s-a aşezat cu faţa în jos pe linie şi a aşteptat să vină trenul. Când locomotiva a ajuns aproape de ea, o femeie frumoasă, îmbrăcată în alb, a tras-o din faţa morţii. Tânăra şi-a făcut cruce, dezmeticită dintr-odată. Soţul şi-a dat seama că femeia fusese salvată exact în clipele în care el se ruga la moaşte.

O altă minune s-a petrecut nu demult şi sunt destui care-şi amintesc. Un preot din localitatea suceveană Coşna a venit plângând la moaşte şi s-a rugat îndelung. Soţia sa avusese un grav accident de maşină. A fost târâtă câteva zeci de metri, iar medicii de la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, unde fusese internată, nu-i dădeau nici o şansă. Preotul s-a rugat la moaşte câteva zile. Starea soţiei nu s-a schimbat o perioadă, însă în cele din urmă femeia şi-a revenit şi, după trei luni, a putut chiar să meargă singură.

CU MIC, CU MARE. În week-end, Iaşiul a devenit un oraş suprapopulat. Pelerini, ieşeni, comercianţi, ansambluri artistice ­ cu toţii au găsit prilejul de a fi prezenţi la cea mai importantă sărbătoare religioasă a Moldovei. Sâmbătă dimineaţă, înainte de scoaterea moaştelor Sfintei Parascheva, în Catedrala Mitropolitană nu aveai unde să arunci un ac. Cu mic, cu mare, echipaţi cu tot ce le trebuie, unii cu cortul, alţii cu saci de dormit, mii de credincioşii au făcut ce le-a stat în putinţă pentru a fi prezenţi la sărbătoare. Mulţi dintre ei au fost cazaţi în căminele puse la dispoziţie de organizaţiile caritabile, alţii în chiliile mănăstirilor sau ale bisericilor din preajmă, cei mai mulţi însă în corturile amenajate de Primărie. Cu toţii au trecut peste greutăţile inerente ­ vremea rece şi, pentru cei mai mulţi, lipsa hranei calde, au prins putere şi căldura a venit din credinţă.
Pe lângă manifestările religioase au avut loc şi multe simpozioane culturale, consursuri sportive, acţiuni comerciale: "Târgul blănarilor", unul al meşterilor populari şi nelipsita "Sărbătoare a vinului". Zilele acestea se aşteaptă să sosească la Iaşi şi numeroşi politicieni, având în vedere apropiata campanie electorală, dar nimeni nu şi-a anunţat din timp prezenţa. Mulţi ieşeni speră să vină şi Patriarhul Daniel, care le-a stat alături, timp de două decenii, la toate sărbătorile. Iar ziua de 14 octombrie se va încheia cu un concert cu invitaţi speciali: Basshunter, Steve Edwards, Snap, DJ Bobo şi Boney M şi un grandios foc de artificii.