Iaşi: Marea expoziţie socialistă din decembrie

La Iaşi s-a ajuns să se stea din nou la coadă. Ieri, de la primele ore ale dimineţii, oameni ai muncii din toate categoriile sociale s-au aşezat la rând. Cozi interminabile de cetăţeni s-au înşirat pe dealul Copoului. Mare îmbulzeală a fost la Universitatea "Al.I. Cuza", mai precis în Sala Paşilor Pierduţi. Aici, oamenii s-au rânduit la făină, ulei, pâine, dar şi la muşchiuleţ, banane, butelii, cafea, blugi, ţigări americane, chiar şi la cărţi, produse atât de căutate pe timpul lui Ceauşescu.

Numai că, de această dată, bătrânii echipaţi corespunzător ca să reziste frigului de afară şi tinerii dornici de a face cunoştinţă cu vremurile demult apuse nu au cumpărat nimic, ci au admirat toate aceste produse expuse în cadrul unei manifestări organizate de Universitate - "Sărbătoarea libertăţii". Fiecare produs a fost ales de către o personalitate a vieţii publice din Iaşi sau capitală, la "locul faptei" fiind expusă şi motivaţia alegerii.

În paralel cu această inedită expoziţie la inaugurarea căreia a avut un discurs Vasile Işan, rectorul instituţiei de învăţământ ieşene, Gabriel Liiceanu a ţinut o interesantă prelegere cu titlul "Cum pătrunde spiritul în lume", ambele manifestări făcând parte din seria de evenimente organizate de Universitatea "Al. I. Cuza" cu prilejul împlinirii a 20 de ani de când la Iaşi a avut loc o tentativă de revoltă populară ai cărei iniţiatori au fost câţiva ingineri ieşeni. Aceştia au participat, ieri, în paralel, la o comemorare ţinută la Primăria Iaşi, unde au fost invitaţi şi istorici şi politicieni. În organizarea Universităţii "Al. I. Cuza", expoziţia din Copou, care va putea fi vizitată pe 14 şi 15 decembrie, se doreşte mai mult decât o comemorare a evenimentelor din decembrie 1989.

Într-devăr, "recuzita" vremurilor de atunci s-a păstrat parţial. De exemplu, conferinţa dlui Liiceanu a fost asezonată cu ropote de aplauze. S-a discutat conştiincios despre rolul citititului în viaţa omului şi s-a încercat să se dea răspuns la întrebări filosofice de genul de ce trăim, de ce a fost aşa pe timpul lui Ceauşescu. Şi, ca un fapt inedit, pe holurile universităţii circula zvonul că oameni din conducerea universităţii au angajat un paznic pe care l-a dotat cu alimente - bucăţi de muşchi, banane şi sticle de ulei. Acesta aveaca misiune completarea pieselor expuse în cazul în care acestea ar fi dispărut printr-un eveniment nefericit. Surse din "securitatea" Universităţii "Cuza" dădeau ca sigură prezenţa în zonă a unor cerşetori flămânzi care ar fi putut intra din greşeală la expoziţie şi, de poftă, ar fi putut să ia exponatele acasă "ca souvenir".


COZILE LA BUTELIE, O, TEMPORA!
Ca un motto al manifestării "Sărbătoarea libertăţii" organizatorii au ales cuvintele: "Într-o societate în care cuvântul a ajuns să fie invocat ca pretext pentru vociferarea inculturii sau o noţiune studiată din manual pentru generaţia născută după '89, este greu să ne amintim adevăratele ei beneficii".

Am mai remarcat printre produsele expuse un costum de blugi şi o maşină de tocat, cu care proprietarul s-a mândrit întrucât provenea din vremea când el şi familia sa făceau cârnaţi de casă adevăraţi.

Scriitorul Dan Lungu a ales să expună o butelie. Nu ne putem abţine să nu prezentăm şi motivaţia sa: "În anii copilăriei, cozile la butelii şi la carne erau printre cele mai spectaculoase... Particularitatea celor dintâi era durata lor nedefinită, iar a celor din urmă - ferocitatea mocnită, cu vâlvătăi imprevizibile. Într-un început de vară, maşina cu butelii s-a încăpăţânat să mai apară. Făcând cu schimbul toţi membrii familiei am stat la coadă cam două zile şi două nopţi. Pe o sfoară lungă, numerotate cu cretă, stăteau înşirate butelii...sau doar capace cariate de rugină ţinând loc de reprezentare.

O lume pestriţă se foia în jurul ei discutând, fumând, jucându-se, tricotând, aranjând căsătorii, ameninţând cu divorţul, mormăind împotriva regimului. însă fără să piardă din ochi butelia sau capacul. Expresia a sta cu ochii pe butelie a intrat în vocabularul cotidian....Un coleg de şcoală generală, pentru care învăţatul reprezenta o corvoadă, îşi lua corigenţele stând la coadă în locul profesorilor...Nu demult, un bătrânel nostalgic enumera printre virtuţile regimului trrecut şi faptul că primise butelie de la partid. Cred că uitase că trebuia să o şi schimbe din când în când".