Jurnal de Litoral

Nici n-am incercat bine marea cu degetul (si la propriu), c-am si ramas in pana. De idei, ati crede. Nici vorba! Roata dreapta, din spate, a crapat de ciuda, fie din cauza caniculei, fie din cauza soselelor, fie din cauza pasagerilor (multi si cu greutate)... Sau poate din cauza soferului... Numai ea stie de ce... Am cautat o vulcanizare pentru a repara "incaltamintea" microbuzului care ne va plimba toata luna august pe Litoral. Am dat peste mecanici unul si unul. Dadeau roata masinii, identificau "buba" si apoi dadeau din umeri spunand: "N-am cheie de 17. N-am ce sa va fac!". Ce chestie! Cand am pornit la drum, nu ne-am gandit ca trebuie sa avem prin bagaje "o cheie de 17". "Meseriasii", care erau unsi din cap pana-n picioare cu toate uleiurile, ne-au zis cu atata convingere ca ne lipseste o... cheie, incat am crezut ca e vina noastra. Am "pomenit" roata, pana ne-au sarit bujiile. In al doisprezecelea ceas, am dat peste o vulcanizare "calificata" sa ne rezolve problema. Intr-o jumatate de ora, aveam janta noua. Pentru roata buclucasa. Ce simplu a fost si nici n-a durut! Daca au avut "cheie de 17"... Ah, am uitat sa va spun cine se mai afla, la coada, la vulcanizare. O caruta care "schiopata" din cauza unei roti. Zece minute a durat "operatia". Greu la deal cu caii mici...