La Operă, la Operă...

“Macbeth” – pretext pentru o nouă colaborare între Opera Naţională, Universitatea Naţională de Artă şi Fundaţia Radio România.

Shakespeare a fost întotdeauna unul dintre poeţii fa­vo­riţi ai lui Verdi.

“L-am avut în mîinile mele încă din prima tinereţe şi de atunci l-am citit şi recitit conti­nuu”, mărturisea compozitorul. Temele istorice, drama, con­ţi­nutul psihologic, conflictele tragi­ce – toate acele elemente constitutive de valori intelectuale şi estetice care îl atrag pe Verdi se regăsesc în Shakespeare. Iar despre “Macbeth”, compozitorul italian avea să-i scrie libretistului său, Piave: “Această tragedie este una dintre cele mai mari creaţii ale omului! Dacă nu reuşim să facem ceva cu adevărat măreţ din ea, atunci măcar să încercăm să facem ceva mai presus de cele obişnuite”.

Critica italiană a jumătăţii veacului al XIX-lea nu a “plăcut” opera verdiană, care păcătuia prin absenţa “temei italiene”. Avea o mizanscenă nordică şi o tramă fără “probleme de dragoste”. Am putea adăuga că personajul Lady Macbeth a fost dintotdeauna considerat “prea masculinizat” pentru gusturile italiene. Totuşi, acesta este personajul care deosebeşte esenţial “Macbeth”-ul lui Shakes­pe­are de cel al lui Verdi; în umbra puternicei Lady Macbeth (la acesta din urmă) stau şi regele, şi vră­ji­toarele.

INTERPRETĂRI. Deşi legate etern prin subiect, prin personaje, ca şi prin forţa creatorilor lor, cele două compoziţii – una tea­trală, cealaltă muzicală; una a inspirat-o pe cealaltă – au calitatea de-a fi singulare în spaţiul creaţiei universale. Orice altă interpretare se înscrie fie în linia shakespeareană, fie în cea verdiană. Şi asta începînd cu creatorii de costume, cu scenografii spectacolelor şi continuînd pînă la ecranizările succesive ale lui “Macbeth”.

“Conflictul” acesta între cele două “lumi Macbeth” l-au “dramatizat” în creaţiile lor şi studenţii Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, care au acceptat pentru a doua oară provocarea Operei Naţionale de a prefaţa o premieră muzicală printr-o expoziţie de artă “la temă”.

 
TEME. Sculptură, afiş, creaţie vestimentară. Cu lucrări din aceste arii ale artei plastice s-au prezentat studenţii, în foaierul Operei, în după-amiaza zilei de sîmbătă, 17 mai, construind un “culoar de trecere” între spaţiul citadin şi cel al scenei, unde urma să aibă loc premiera operei “Macbeth”. “Lucrările de faţă, la prima vedere, nu par să de­păşească termenul atît de deva­lorizat azi, cel de studiu. De fapt, în spatele unei teme ce pare a avea un caracter insignifiant, vor căpăta importanţă personalitatea şi puterea de rezolvare sculpturală a trupului uman” – afirmă, despre lu­cra­rea “Cîteva cuvinte despre stu­diu” a studenţilor din anul II (sculptură), prof. Adrian Pârvu. După “experimentul «Lacul Lebedelor»“, unde s-a căutat exprimarea purităţii, studenţii de la grafică au încercat să abordeze noua temă prin prisma dramati­cului. “Deşi nu sînt abordate ca afiş clasic, prin impact, prin semnul grafic, lucrările lor se apropie de afişul polonez. Am ales ideea de afiş ca să îi obişnuim să lu­cre­ze pe o temă anume, să înţeleagă etapele, problemele care apar. Pentru studenţi este important să aibă contacte, să iasă în afara universităţii şi să-şi dezvolte abilităţile”, ne-a declarat asist. univ. Anca Anghel.