Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1990 puțini știau încotro va merge România. Orientările pe care voiau să le impună cei care dețineau puterea, într-o luptă cu opoziția foarte vocală, dar și mai dezorientată atingeau toate azimuturile, de la Est la Vest, trecând și printr-o iluzorie „a treia cale“.
Confuziile aveau rădăcini în lipsa de informații și educație unilaterală în dogmatismul unei ideologii care eșuase în practică.
Între „clarvăzătorii“ care amușinau sensul schimbării se aflau o mână de oameni cu scaun la cap, cu picioarele pe pământ ce „gustaseră“ din plăcerea intelectuală a dez- voltării de idei și analizaseră în epru- betă și în cerc închis limitele modelului impus de Ceaușescu dincolo de canoanele doctrinei.
Între cei care gândiseră cu un ceas mai devreme la viitorul României se afla grupul de tineri strânși în jurul lui Costin Murgescu la Institutul de Economie Mondială. Mentorul avea permisiunea să creeze o oază de gândire mai liberă, câștigată prin replica dată Planului Valev de înrobire a țării în cadrul CAER. Unul dintre elevii silitori ai Grupului Trocadero (sediul institutului se afla deasupra acestui restaurant de la Coada calului) a fost Mugur Isărescu, trimis să absoarbă capitalism pe pâine la Washington imediat după decembrie ’89. Acasă îl aștepta funcția de Guvernator al Băncii Naționale. Nu a mai părăsit-o, din septembrie 1990, „detașarea“ de 11 luni în Palatul Victoria fiind doar răspunsul responsabil pentru o criză de idei a altora.
Mugur Isărescu a avut răgazul, știința și determinarea să impună Banca Națională drept insituția care a arătat sensul schimbării la față a României.
A mizat la începutul carierei de guvernator pe rolul reformator al pieței pentru a sparge etatismul anchilozant. A fost asociat cu școala economică a lui Milton Friedman, șeful celebrilor Chicago Boys, care apărau un model de succes aplicat în Chile.
Făceam în anii ’90 o comparație între școala celor care învățaseră economia de piață în Lipscani și „Băieții din Chicago“ într-un editorial ca prefața în ziarul Libertatea desemnarea lui Mugur Isărescu drept „Omul anului“. La festivitate a promis că va încerca să facă din „Lipscani Boys“ o formulă de succes și pentru români, să aducă moneda națională la un grad de stabilitate și de încredere care să o facă un izvor de bunăstare.
A reușit să îi facă pe mulți români să nu mai barjocorească leul, să fie mai cumpătați și să nu-l mai arunce pe fereastră. Cine a pri- ceput vorbele pline de meandre ale guvernatorului a avut de câștigat.
După 25 de ani „școala din Lipscani“ a ajuns o Academie. Banca Națională este acum o instituție care transmite stabilitate unei societăți frământate de conflicte politice și ambiții deșarte. Mugur Isărescu este de ani buni cea mai de încredere personalitate a țării și domină scena publică fără să aibă rolul principal. Refuză cu diplomație să fie înscris pe buletinele de vot dorind să topească leul, ca ultimă misiune, în moneda europeană.
Acesta ar fi marele premiu pe care și-l câștigă trupa „Lipscani Boys“ în lupta neștiută de decenii cu Chicago Boys.
Poate să și-l ofere acum când împlinește 65 de ani.
Citește pe Antena3.ro
