Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zona 2 Mai - Vama Veche, foarte "trendy-cool" in ultimii ani, e şi plină de rezervaţii şi de arii protejate. Dacă cea marină e foarte puţin, spre deloc, luată in serios, următoarea rezervaţie din apropiere, respectiv Peştera Limanu, este "băgată in seamă" doar de turiştii care o mai vandalizează din cănd in cănd.
Zona 2 Mai - Vama Veche, foarte "trendy-cool" in ultimii ani, e şi plină de rezervaţii şi de arii protejate. Dacă cea marină e foarte puţin, spre deloc, luată in serios, următoarea rezervaţie din apropiere, respectiv Peştera Limanu, este "băgată in seamă" doar de turiştii care o mai vandalizează din cănd in cănd.
Peştera Limanu a fost in ultimii ani şi groapă de gunoi, şi altar satanist. Iar localnicilor şi turiştilor care au găsit de cuviinţă să intre in galerii nu le-a păsat că torţele pe care le-au folosit pentru iluminat afectează pereţii peşterii şi liliecii, unele specii fiind strict protejate pe plan european. "Este important de ştiut faptul că in ţara noastră toate speciile de lilieci sunt protejate prin lege. Există Legea nr. 90/10.05.2000, prin care Romănia a aderat la Acordul privind conservarea liliecilor in Europa, semnat la Londra la data de 04.12.1991. In consecinţă, prinderea liliecilor constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii", avertizează Alexandra Hillebrand, cercetător ştiinţific al Grupului de Explorări Subacvatice şi Speologice, in custodia căruia se află intreaga arie protejată, impreună cu peştera propriu-zisă, din 2004.
CĂUTĂTORII DE COMORI. Pentru a rezolva problema vandalizării, GESS a amenajat primele căteva sute de metri de galerie pentru a se putea vizita şi a inchis restul peşterii. Au muncit cu voluntari căteva luni, străngănd gunoaiele depozitate acolo ani la rănd de localnici. Dar puţin le pasă celor care caută ceva aventură in zonă⦠Unii caută comori, aşa cum ştiu oamenii să facă de sute de ani. "Nu ştiu ce-i acolo, pentru că mi-a fost frică să intru, chiar dacă sunt de-aici de loc. Bunicuâ a intrat acolo şi n-a mai ieşit. Poate l-o fi omorăt cineva, că in peştera aia sunt comori şi mulţi le-au căutat. Poate o fi găsit ceva şi a rămas acolo", ne-a povestit o bătrănă din satul 2 Mai, din comuna Limanu. Comori ca-n poveştile cu piraţi incă nu s-au găsit in peşteră. Ea insăşi este o comoară, cel puţin din punctul de vedere al specialiştilor. Dar pentru romănul de rănd, poveştile cu piraţi sunt mai interesante decăt regulamentele rezervaţiilor. Deci, le incalcă frecvent... "Au intrat aici şi au furat căştile de protecţie lăsate de GESS. Probabil au băgat un copil prin gaura care era lăngă intrare şi a spart lacătul pe dinăuntru", ne-a povestit Cătălin Vilău, localnic de la Limanu, care a fost instruit de speologi, impreună cu fratele şi tatăl său, pentru a-i putea ghida pe turişti in peşteră. Ghizii sunt uşor de găsit, pentru că numărul lor de telefon este afişat pe un mare panou de la intrare, impreună cu regulamentul.
CAPCANĂ PENTRU FRAIERI... Dar degeaba au fost instruiţi căţiva ghizi de la faţa locului, că turistul romăn nu e el suficient de educat, incăt să inţeleagă cum stă treaba cu ghidul... Aşa că el, turistuâ, face in continuare ce-l taie capuâ: spar-ge uşi, intră oriunde, sfidănd orice avertisment şi, evident, se mai pierde din cănd in cănd. "Galeriile de tip laminor, largi, dar scunde, insumează aproximativ 4.000 de metri şi constituie unul dintre cele mai lungi labirinturi subterane din ţară. Ca urmare a acestui fapt, riscul pierderii in peşteră este extrem de mare. S-a intămplat să se piardă in peşteră pănă şi speologi cu mare experienţă, care, deşi nu erau pentru prima dată aici, au petrecut mai multe zile căutănd ieşirea. In plus, accesul către anumite secţiuni este dificil şi periculos, existănd riscul prăbuşirii tavanului", explică Alexandra Hillebrand. Mergănd pe acelaşi principiu, s-au rătăcit de-a lungul timpului şi chiar şi-au pierdut viaţa foarte mulţi "aventurieri". Aduşi la disperare, speologii de la GESS au hotărăt chiar să nu mai pună la dispoziţia oricui harta peşterii, pentru a nu fi folsită de orice "temerar" care se crede mai deştept decăt restul lumii şi găseşte de cuviinţă să sfideze sfaturile specialiştilor.
ARIE PROTEJATĂ ŞI PERICULOASĂ. Şi pentru că a venit vorba despre sfidare, cei cărora terenul de deasupra peşterii le cam face cu ochiuâ, pentru că, deh, e lăngă zona "trendy-cool" Vama Veche, ar trebui să ştie că o casă construită - Doamne fereşte! - peste o peşteră ca asta are un singur viitor: prăbuşirea! Şi Slavă Domnului că e aşa, pentru că, de căte ori vine vorba despre bani, e mai greu de stăvilit entuziasmul celor care vănează terenuri... Ei, de data asta nu mai contează că distrugi ditamai munumentuâ naturii, dacă incerci să construieşti ceva care sigur o să-ţi cadă in cap in cel mai scurt timp. Şi din acest motiv, terenul de deasupra Peşterii Limanu va rămăne viran. "Şi terenul de suprafaţă reprezintă arie protejată, el constituind habitatul mai multor specii protejate de animale", explică Alexandra Hillebrand. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2007 sunt protejate reptilele, ca broaca ţestoasă dobrogeană (Testudo graeca), mamiferele, ca popăndăul (Spermophilus citellus), şi păsările, precum pescăruşul albastru (Alcedo atthis) sau dumbrăveanca (Coracias garrulous). Terenul ariei protejate Peştera Limanu, aparţinănd in totalitate Consiliului Local al comunei Limanu/Primăriei Limanu, este inclus in Planul de Urbanism General al comunei Limanu. Dar dacă asta e mai puţin interesant pentru afaceriştii din imobiliare, următoarea explicaţie va fi edificatoare, să zicem aşa⦠"Deoarece plafonul peşterii este foarte subţire, uneori de numai doi-trei metri, orice fel de construcţie făcută deasupra riscă să se prăbuşească in golurile carstice", spune Cristian Lascu. "Asemenea catastrofe, denumite colapsuri carstice, s-au petrecut in Dobrogea şi pe malurile Dunării. La Călăraşi, o secţie a combinatului siderurgic s-a prăbuşit intr-un gol nebănuit dedesubt. In centrul oraşului Mangalia, o locuinţă este in prezent afectată de un colaps in plină evoluţie, din care a rezultat o pălnie carstică de şapte metri adăncime. Astfel de pălnii evoluează lăngă Herghelia Mangalia şi in alte căteva puncte din zonă, unde intervenţia omului a stricat echilibrul natural." Aceeaşi "pacoste" pentru imobiliare a salvat cu 30 de ani in urmă sudul litoralului romănesc de transformarea in zonă industrială. Şi tot Cristian Lascu a fost cel care i-a avertizat pe "ctitorii epocii de aur" in legătură cu pericolele iminente. Intre Mangalia şi Limanu urma să se construiască o "frumoasă" termocentrală care ar fi spus "adio" turismului din zonă. "Am demonstrat atunci că zona este un adevărat burete carstic şi astfel s-a renunţat la construcţie, iar litoralul de sud a scăpat de un dezastru ecologic", mai spune Cristian Lascu.
Adăpostul populaţiilor din zonă
Peştera Limanu, unică prin mai multe aspecte, a fost declarată rezervaţie speologică incă din 1959, statut intărit recent prin Legea Ariilor Protejate 462/2000 şi a Ordonanţei de Urgenţă nr. 57/2007. Peştera Limanu nu conţine speleoteme, adică stalactite şi stalacmite, iar pereţii par a fi modelaţi de oameni. "Morfologia este remarcabilă. S-a format in calcare sarmatiene cu stratificaţie perfect orizontală, care au fost fragmentate de fracturi verticale. Apele au săpat in acest tipar geologic, rezultănd galerii cu aspect rectangular. O asemenea geneză duce de obicei la reţele labirintice şi cu lungimi mari. Ea seamănă cu Peştera Mamut din SUA, cea mai lungă peşteră din lume, dar unele configuraţii morfologice din Limanu sunt tipice şi reprezentative. Limanu este şi cea mai labirintică peşteră din Romănia", explică speologul Cristian Lascu, redactor-şef al revistei National Geographic Romănia. "Incă din epoca neolitică, Peştera Limanu a oferit adăpost oamenilor. In antichitatea grecească a vechii Cetăţi Callatys, a servit ca locaş de cult şi posibil refugiu. A mai fost locuită in perioada de inceput a creştinismului, fiind un posibil refugiu pentru creştinii persecutaţi, dar a fost identificată şi ceramica din secolul al X-lea. Din toate aceste perioade au rezultat felurite tipuri de intervenţii umane, cum ar fi ziduri, nişe şi incăperi cioplite cu dalta, altare, ziduri de sprijin din piatră. Cele mai multe, aflate in secţiuni inde-părtate ale peşterii, mai greu accesibile."
Citește pe Antena3.ro
