Mădălin Ionescu:Acces direct în România

"România nu e o vitrină de lux", spune Mădălin Ionescu. La "Acces direct" vin oameni care se trezesc în situaţii inedite, deseori extreme, chiar cu riscul de a părea ridicoli. "Asta e lumea reală, nu cea descrisă în cafenelele literare!"

Ai venit în Antena 1 doar de câteva luni şi deja ai început să îţi baţi la audienţe principalul concurent. Care e reţeta succesului la public a emisiunii tale, "Acces direct"?

E adevărat că "Acces direct" are de peste trei luni o creştere spectaculoasă din punctul de vedere al audienţei. Melanjul uluitor de poveşti şocante, cazuri ieşite din comun, momente pure de divertisment şi prezentarea într-o manieră inedită a personajelor celor mai atractive din show-biz ne-au asigurat un succes pe care nu foarte mulţi îl anticipau. Emisiunea a fost gândită în cele mai mici amănunte. Membrii echipei nu au fost selectionaţi după ureche. Colegii care apar pe "sticlă", de exemplu, s-au mulat pe câteva protrete-robot: "justiţiarul", "prietenul poporului", "jucăuşa", "bomba sexy", "diliul", "confidentul vedetelor" etc. La toate acestea se adaugă un dinamism şi o viteză de reacţie mari, ceea ce ne-a permis nu o dată să dezbatem înaintea altora subiectele proaspete, fierbinţi. Nu aş uita elemente precum decorul viu, transmisiile în direct, specialiştii, prietenii emisiunii. Să nu fiu inţeles greşit. Nu suntem perfecţi. Mai dăm şi rateuri, uneori greşim. Încă mai căutăm soluţii pentru unele neajunsuri. Important este, însă, că publicul vine, că oamenii nu dau atenţie imperfecţiunilor şi că apreciază produsul în ansamblul lui. În patru luni am ajuns pe primul loc! Nu va fi foarte simplu să ne menţinem acolo. În fiecare zi trebuie să o luăm de la capăt. Nu avem timp să ne bucurăm!

Dacă publicul tău ar fi reprezentat printr-o persoană, cum ar fi aceasta? Femeie sau bărbat? Vârstă, ocupaţie, studii etc...

Din fericire, numărul femeilor care urmăresc în fiecare zi "Acces Direct" este sensibil egal cu cel al bărbaţilor. Şi diferenţa între publicul mai în vârstă şi cel tânar s-a echilibrat destul de mult în ultimul timp. Asta înseamnă că din ce în ce mai mulţi români îşi regăsesc pasiunile şi trăirile în oferta noastră obişnuită. Pe de altă parte, sincer, această emisiune nu a fost concepută astfel încât să se uite la ea Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Nu m-aş mira să aud, însă, că o fac şi chiar cu o anumită frecvenţă. "Acces Direct" este o emisiune populară, cu atitudine, implicată şi, deseori, plină de umor. Asta s-a vrut! Mulţi oameni care nu aveau nici o şansă de a ajunge vreodată la tv au făcut-o la noi şi nu mă refer aici la cei cărora le-am dat dreptul de a se face de râs!

Formatul emisiunii "Acces direct" diferă mult de cel pe care îl făceai la cealaltă televiziune. Cum te-ai acomodat?

La Naţional TV am realizat aproape cinci ani un talk-show care conţinea multe elemente clasice. Dar şi acolo am introdus încă de la început materiale video, transmisii în limita mijloacelor de producţie pe care le aveam la îndemână, momente de show. "Miezul Problemei" a fost o producţie cu atitudine, curaj şi a reprezentat emblema postului în toată perioada cât am stat acolo. E adevărat că "Acces Direct" e altceva. A fost, însă, un pariu pentru mine. Am vrut să demonstrez că pot să prezint un show de proporţii, aproape de oameni, fără să stau ascuns în spatele unui pupitru! Am încercat să mă reinventez! Există şi anumite riscuri de imagine, dar publicul meu vede şi ştie că nu sunt o păpuşă gonflabilă. Oamenii au înţeles că am rămas acelaşi. Nu mi-am pierdut nici francheţea, nici atitudinea, nici umorul, nici spontaneitatea...

Ce le-ai spune celor care cred că unele dintre subiectele abordate de tine sunt de un gust îndoielnic?

Le-aş răspunde că uită în ce ţară trăiesc. România nu e o vitrină de lux! Ţărişoara asta nu e populată doar de genii, academicieni, inventatori, artişti şi sportivi de renume. Aş spune că... dimpotrivă. Ne respectăm intenţiile iniţiale. Producţia se numeşte "Acces direct". La noi pot veni toţi cei care se trezesc în situaţii inedite, deseori extreme, chiar cu riscul de a părea ridicoli. Asta e lumea reală, nu cea descrisă în cafenelele literare!

Ţi s-a întâmplat vreodată să ai impresia că îţi scapi din mână emisiunea sau invitatul?

Nu. A fost un singur episod mai ciudat, în care bietul Fernando de la Caransebeş a crezut pentru o clipă ca este Eminem şi si-a făcut o intrare de gangster în platoul emisiunii. L-am liniştit repede şi chiar dacă pentru o clipă m-am gândit să îi aplic o figură de judo, mi-am dat seama că nu asta aştepta publicul de la mine. Oricum, miza era prea mică...

Care a fost ediţia sau subiectul care te-a bucurat cel mai mult pe tine, personal? Dar cel mai incitant subiect?

M-am bucurat de câte ori am putut ajuta oameni cu nevoi speciale, m-am bucurat când am salvat vieţi, pentru că am făcut-o, m-am bucurat când artişti de calitate au ridicat publicul în picioare, m-am bucurat când am lansat tineri talentaţi. Nu aş nominaliza o anumită emisiune. Cel mai incitant subiect? Am abordat aproape patru sute de teme până acum... E prea greu sau prea devreme pentru a face un astfel de bilanţ. "Viaţa secretă a sectelor din România", "cazul Crina Stanciu - fata care şi-a filmat tatăl în timp ce acesta o abuza sexual", "asistenta socială perversă - surprinsă în imagini descalificante cu copiii pe care ar fi trebuit să-i protejeze" - ar putea fi câteva din subiectele incitante. Nu sunt sigur, însă, că le-am nimerit pe cele mai bune...