x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Marius Tucă: Trenul din mine

Marius Tucă: Trenul din mine

15 Aug 2013   •   17:09
Marius Tucă: Trenul din mine
Citeşte şi:
Femeile
Am închiriat lumea pentru tine...
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (introducere)
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (cuprins)
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (încheiere)
De ziua tatălui meu
Aer
Declaraţie
Am să ascult Phoenix până la sfârşitul lumii
Moartea este breaking news
Clepsidra 
Click aici, dobitocilor!
Copii din dragoste şi spam
Dă-mi un like!
Am să te iubesc până la închiderea ediţiei
Mă tem că je t'aime
Casa Scânteii
Dragoste în Piaţa Cosmonauţilor
Am să te iubesc prin sms
Iubire

Colecist

Eşti ce n-a văzut Parisul

Cea mai frumoasă zi
Îmi potrivesc ceasul după tine
Îmi place mult de tot agenda ta
Am să mă întorc în timp să te iubesc
La un capăt al lumii tu, la celălalt eu
Îmi place despre tine
Am să te iubesc o sută de ani lumină
Manualul tău de funcţionare
Tu ai fost schimbată cu mine la naştere
Scriu în mine
Niciodată să nu spui o dată
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Te iubesc
Te iubesc E un tren care se răsucește
prin lume,
iar când și când
trece și prin dreptul
ferestrei mele,
risipindu-mi umbrele.
De parcă ar sta la pândă
și, atunci când vede
că rosturile lumii,
de orice fel ar fi ele,
pun stăpânire pe mine,
apare ca și când ar fi așteptat
la colțul Casei Scânteii.

De fapt, dacă stau să mă gândesc bine
și să nu fiu înșelat de sunetul roților
abandonate pe șine,
nici nu știu cum arată, trenul ăsta
nu l-am văzut niciodată.
Poate este doar amintirea
unui sunet care mă străbate
din copilărie încoace,
de pe vremea când trenul
era pentru mine
mai degrabă o himeră,
decât un mijloc de transport.

Sau, poate glasul roților lui
este doar o părere.
De-asta mi-e teamă să-l văd,
aș putea să fac asta
ridicându-mă-n picioare
și făcând câțiva pași
până-n dreptul ferestrei.
Mi-e teamă că el
nu există cu adevărat,
mi-e teamă că,
după ce-o să-l aud,
n-o să-l pot vedea
și atunci toată această vrajă
de care mă las purtat și amăgit
s-ar destrăma.
Cert este că, de câte ori mă așez
la masa de scris,
el, trenul, mai întâi cu sunetul
și mai apoi cu totul,
începe să-mi cotropească
toate gândurile
și-n cele din urmă,
instinctele. Instinctele
animalului de pradă din mine,
care mai tot timpul se hrănește
cu sângele proaspăt
al lumii…

Și înaintea unei ploi
și după una,
pare același
și, totuși,
de fiecare altă dată,
e altul.
Și asta se simte
în mersul lui,
după felul în care străbate
și cucerește
o amintire de-a mea,
după care se răsucește
până la sentimentul dintâi,
sentimentul care mi-a provocat
starea de l-a făcut să vină.

E trenul din mine,
care mă bântuie fără halte
și fără oprire
până la stația finală…
_____________________________

Facebook: 
www.facebook.com/mariustuca.ro


×