Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a stins Dan Haulică, un intelectual în esență pură, a cărui personalitate a influențat arta românească timp de câteva decenii și care a strălucit pe scena mondială în spectacolul celor mai luminate minți.
A impus, începând cu ani ‘60, printr-o înaltă ținută, o publicație directoare pentru cultura românească, Secolul 20.
Timp de mai multe decenii, revista a ținut deschisă o fereastră spre lume, fiind conectată cu mișcările viabile ale modernității, mereu în pas cu artiștii renumiți ai lumii. Secolul 20 a reușit să impună și numele unor mari valori ale artelor din România, să le introducă în circuitul european.
Dan Hăulică, redactorul șef al revistei, a devenit prin înalta lui valoare un bun cultural în simbioză perfectă cu publicația căreia i-a dedicat cea mai prolifică perioadă. Presiunea vremurilor nu i-a știrbit autoritatea, dimpotriva, l-au impus ca voce autorizată a criticului de artă de o vastă cultură care să reprezinte comunitatea intelectuală la nivelul organizațiilor internaționale de profil.
Ca prim ambasador al României la UNESCO după Revoluție s-a impus cu disticție și vigoare ca un promotor al spiritualității românești.
Într-un mediu concurențial în care alianțele produc și dezamăgiri, și puterea banului poate să sufoce dacă nu are culoarul luminat de laserul educației de substanță, Dan Hăulică a reușit să treacă puntea Revoluției cu noblețe, fără să cadă în mlaștina tentantă a răzbunării.
Și-a cultivat în democrație resursele de universalitate instituționalizată fiind membru corespondent al Academiei Române din 1993 și președinte de onoare al Organizației Internaționale a Criticilor de Artă, din 2012.
Știrea despre trecerea spre înalt a distincției întruchipate am aflat-o la ceas de seară, când asupra Bucureștilor se vărsau lacrimile izbăvitoare ale unei ploi. Treceam pe lângă casa domniei sale de lângă Arcul de triumf zilnic, în drumul spre redacție. Timpul, mereu grabnic, mi-a amânat reîntâlnirea cu omul de cultură care avea nostalgia ziaristicii, pe care o servise în tinerețe.
Din întâlnirile noastre au rămas două interviuri pe care am avut onoarea să le înregistrez în urmă cu câțiva ani. Casetele emisiunii Vivat Academia, difuzată pe Antena 2, intră de acum în colecția de aur a amintirilor de nerepetat. Regretul că nu am mai putut discuta măcar încă o dată cu Dan Hăulică, să-i mai aud vocea inegalabilă, va fi potolită de aceste bijuterii ale verbului și metaforei înflorite pe axa spiritului. Voi avea mereu în minte colecția revistei Secolul 20 care înfășura din rafturile bibliotecii discuția noastra, reîntorcând ca un ecou anii tinereții.
Un clasic al modernității pleacă dintre noi lăsând în urmă o comoară culturală. Au avut acces nestingherit la ea generații care erau înfometate de cultura lumii. Intelectualii de viță nouă pot recupera din biblioteci drogul de neprețuit al libertății spirituale pe care îl livra munca echipei conduse de Dan Hăulică. Puțini înțeleg astăzi de ce este un handicap să trăiești având la dispoziție toate orizonturile. Dan Hăulică dadea ca nimeni altul azimutul.
Citește pe Antena3.ro
