Pana la anul, cu drag!

Traiesc o senzatie de dejá-vu. Nu stiu cum s-a intamplat, iar mi-a revenit "sarcina" de a scrie jurnalul de final de caravana, de a stinge lumina, de a pastra pe retina ultimele imagini cu nisip, valuri si soare. Asa a fost si anul trecut.
Ar trebui sa fiu trista, melancolica, revoltata ca vara mea se termina, desi la mare ea continua si este mai frumoasa ca niciodata. Ar trebui sa mi se intample ca atunci cand, copil fiind, la vreo suparare, imi curgeau lacrimi siroaie pe obraji, dar ii spuneam mamei mele, aproape rastit: "Da’ tu chiar nu vezi ca nu plang? Lasa-ma-n pace, ca nu plang!". Nu plang nici acum! Scriu ultimul jurnal de vara la Vama Veche, stand pe o bancuta de lemn, cu marea la 20 de metri de talpile mele. Nu plang, n-am de ce. A fost o luna minunata, in care echipa noastra s-a straduit sa va aduca muzica, poezia si parfumul vacantei mai aproape. Dana, Claudia, Simona, Miruna, Catalina, Adrian, Kostas, Karina, Bogdan, Lucian, Marin, Stefan. Sunt colegii mei, reporteri si fotoreporteri, care au invatat, intr-o luna, sa formeze o familie si o echipa mai unita decat am fi fost in redactie. Impreuna speram ca am reusit sa va aprindem fo(l)kul in semineul inimii si sa va aducem dimineti de "vara pana-n toamna" langa cafeaua matinala. Desi ne-am impartit, de la bun inceput, destul de clar "feliile" de reportaj, nu ne-am ferit sa ne ajutam unii pe altii, dandu-ne adesea maini de ajutor care nu se vad. Asa am (re)invatat sa fim o echipa. Le multumesc pentru asta.

MELANCOLIE. Pentru ca nu plang (aiurea!), vreau sa va povestesc o intamplare care mi-a umplut inima de mandria de a face parte din echipa Jurnalului National. Vineri noaptea, am "fugit" din Mamaia la Vama Veche, pentru cateva ultime ore de somn in cort, pe plaja. Am ajuns la capatul sudic al Litoralului mult dupa miezul noptii. M-am bucurat de cerul minunat presarat cu stele al Vamii, am batut nisipul de la cherhana la graniceri, am dansat pana in zori si am mai furat cateva zeci de minute de somn in cort. M-am trezit cand soarele era ridicat de-o sulita pe cer si marea avea luciu de otel crud, de niste voci de dincolo de fasul cortului meu. "Ce fain a fost la folk! Nu cred ca am mai cantat vreodata ca aseara!" Prin vis, mi-am amintit ca in seara precedenta fusese ultimul "Folk You!" la Vama Veche. Cu Andries, Alifantis, Florian, Baniciu... Nume mari, care ar umple orice sala de spectacol. Dar n-ar canta mai frumos decat au facut-o, unii pentru prima oara, in acest capat de plaja si de tara. As fi vrut ca atunci cand scot capul din cort sa le spun "vocilor" ca oamenii care le-au adus muzica de suflet langa suflet sunt colegii mei. N-am mai apucat, disparusera. Poate la anul, atunci cand ne vom revedea, cu drag.