Parchetul este obligat să consulte Parlamentul

DOSARELE MINIŞTRILOR PARLAMENTARI/
CC a publicat ieri decizia în privinţa conflictului juridic dintre Parlament şi Ministerul Public în legătură cu procedura de urmat în cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a foştilor şi actualilor miniştri, pentru fapte comise în timpul mandatelor. Înaintarea sesizării uneia dintre cele trei autorităţi ­ Cameră, Senat sau preşedinte ­ pentru a cere urmărirea penală nu se poate face nici aleatoriu şi nici preferenţial de Ministerul Public.

DOSARELE MINIŞTRILOR PARLAMENTARI/
CC a publicat ieri decizia în privinţa conflictului juridic dintre Parlament şi Ministerul Public în legătură cu procedura de urmat în cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a foştilor şi actualilor miniştri, pentru fapte comise în timpul mandatelor. Înaintarea sesizării uneia dintre cele trei autorităţi ­ Cameră, Senat sau preşedinte ­ pentru a cere urmărirea penală nu se poate face nici aleatoriu şi nici preferenţial de Ministerul Public. Prin Decizie, magistraţii CCR au stabilit că Parchetul trebuie să ceară Parlamentului avizul de urmărire penală pentru miniştrii foşti şi actuali care la data sesizării au şi calitatea de deputat sau senator. Pentru ceilalţi membri ai Guvernului, foşti sau actuali, care la data sesizării nu au calitatea de parlamentar, Parchetul trebuie să ceară avizul de la Preşedinţie.

Curtea reţine că art. 109, alin (2) din Legea fundamentală "instituie necondiţionat dreptul Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedinţiei României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor", ca pe un drept absolut.

Miniştrii au imunitate specială, pentru protecţia interesului public

Cumulul calităţii de deputat sau de senator cu cea de membru al Guvernului atrage după sine, în mod firesc, potrivit articolului 109, alineatul 2, competenţa Camerea Deputaţilor sau a Senatului pentru a cere urmărirea penală, după caz. De aceea, în cazul în care Parchetul ICCJ urmează să sesizeze una dintre cele trei autorităţi pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, soluţia este diferenţiată după cum acesta are sau nu şi calitatea de parlamentar la data solicitării. În consecinţă, Parchetul trebuie să se adreseze uneia dintre cele trei autorităţi, se arată în decizia Curţii. În caz contrar, spune Curtea, s-ar ajunge la situaţia ca dispoziţiile articolului 109, alineatul 2 din Constituţie să devină inaplicabile în ceea ce priveşte Parlamentul, lăsîndu-se la latitudinea Ministerului Public să decidă, cu de la sine putere, căreia dintre cele trei autorităţi să se adreseze sesizarea.


IMUNITATE MAI MARE. Curtea Constituţională a României (CCR) constată că în cazul miniştrilor foşti sau actuali care au şi calitate de parlamentari, pentru care Parchetul ar urma să solicite aviz de urmărire penală pentru fapte comise în exerciţiul funcţiei lor, nu se aplică dispoziţiile art. 72 alin (2) din Legea fundamentală ce se referă strict la imunitatea parlamentară care a fost mult restrînsă. Instanţa subliniază că articolul 109 alineatul (2) din Constituţie instituie o măsură de protecţie a exercitării mandatului exercitat de membrii Guvernului, "avînd deci caracterul  obiectiv al unei garanţii constituţionale de ordin procedural, menite să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Această măsură de ocrotire a interesului public subsistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului, aşa încît este evident că, în privinţa infracţiunilor comise în exercitarea funcţiei, punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea aceloraşi norme procedurale", se arată în motivarea Curţii.


DREPT ABSOLUT. Magistraţii CCR au mai reţinut că nu pot fi reţinute în această cauză prevederile Deciziei CCR nr. 1133/2007, ca argument în susţinerea ipotezei că solicitarea adresată Parlamentului în cazul miniştrilor care au şi calitate de deputaţi sau denatori ar restrînge "pînă la anihilare" dreptul constituţional al Preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte comise în exercitarea mandatului. Şi aceasta deoarece art 109 alin (2) din Legea fundamentală "instituie necondiţionat dreptul Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedinţiei României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei loră. Curtea reţine că nu se pune problema unei condiţionări între ele, ci dimpotrivă, textul constituţional "stabileşte dreptul absolut al fiecăreia dintre cele trei autorităţi publice de a cere urmărirea penală, iar exercitarea acestuia de către una dintre ele nu se poate face în detrimentul celorlalte, dreptul uneia nefiind condiţionat de dreptul celorlalte".


Prin Decizie, magistraţii CCR au stabilit că Parchetul trebuie să ceară Parlamentului avizul de urmărire penală pentru miniştrii foşti si actuali care la data sesizării au şi calitatea de deputat sau senator. Pentru ceilalţi membri ai Guvernului foşti sau actuali, care la data sesizării nu au calitatea de parlamentar, Parchetul trebuie să ceară avizul de la Preşedinţie. Reamintim că sesizarea Curţii cu privire la soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională între Preşedinţia României, Ministerul Justiţiei, Parchetul Instanţei Supreme, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, iscat în legătură cu dosarele penale ale lui Adrian Năstase, Miron Mitrea, Paul Păcuraru şi Codruţ Şeres, care pe lângă calitatea de miniştri, foşti sau actuali, deţin şi calitatea de parlamentari. (Violeta Fotache)


Citiţi decizia integrală  (format pdf)