Anul Nou civil ne cheamă la sfinţirea timpului, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învăţătură rostit vineri la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Catedrala Patriarhală.
"Anul Nou civil ne cheamă la sfinţirea timpului, la folosirea lui pentru a ne apropia de Dumnezeu cel Unul Sfânt, care e mai presus de timp, dar care din iubire de oameni s-a făcut om şi a vieţuit în timp, în lume, Mântuitorul Iisus Hristos, Împăratul Veacurilor", a spus patriarhul.
El a explicat că Anul Nou civil, spre deosebire de cel bisericesc, marcat la 1 septembrie, este sărbătorit la 1 ianuarie şi a îndemnat la săvârşirea de fapte bune.
"Numele lunii ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care avea două feţe, una orientată spre trecut şi alta spre viitor. Şi de aceea, la 1 ianuarie ne întrebăm ce am făcut bine în anul care a trecut şi ce bine vom săvârşi în anul în care am intrat. Deci, noi nu trebuie să fim cu două feţe, în înţelesul duplicitar, ci să ne gândim la trecut şi să preluăm din trecut ceea ce a fost bun şi să continuăm şi în prezent şi în viitor. De asemenea, să săvârşim în prezent şi în viitor fapte bune spre slava lui Dumnezeu şi spre-a noastră mântuire", a spus patriarhul Daniel.
Întâistătătorul BOR a urat tuturor "ani mulţi şi binecuvântaţi cu sănătate şi bucurie", iar celor care poartă numele de Vasile sau Vasilica şi derivate ''ani mulţi cu sănătate şi bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună''.
Totodată, în cuvântul său, înaltul ierarh ortodox a desluşit înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorilor zilei de 1 ianuarie - Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare.
El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept "un gigant, un uriaş al spiritului, o mare personalitate". "Sfântul Vasile cel Mare este în primul rând un păstor-învăţător, mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi", a mai spus patriarhul.
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte de 10 ori pe an: 1 şi 5 ianuarie, 20 şi 27 martie, 3, 10, 17, 28 şi 30 aprilie, 25 decembrie.
***
La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viaţă de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt s-a întors în Pont şi a redactat prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mănăstire, numită 'Regulile vieţii monahale'.
În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia pe care o începe a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de 'Vasiliade'. Deosebit de energice au fost însă şi misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acţiunile sale de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal. Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică profundă, precum 'Contra lui Eunomiu' sau 'Despre Sfântul Duh', lucrări ascetice, ca 'Regulile vieţii monahale', 'Despre judecata lui Dumnezeu', comentarii, ca 'Omilii la Hexameron', numeroase cuvântări şi epistole. A avut o contribuţie deosebită la structurarea slujbelor bisericeşti, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.
Sursa: Agerpres